Știți de evenimentele Let’s Do It, Romania!, nu-i așa? Acelea în care mii de tineri din toată țara se adună anual și colectează deșeurile aruncate cu nesimțire de concetățenii noștri pe malurile apelor și marginile drumurilor? (more…)
Se spune că pentru a te apropia de comunitatea ta de pe blog, este recomandat să scrii ca și cum le-ai vorbi direct. Ei bine, pentru că în viața reală nu reușesc să eman atât de mult zen, liniște și pace după cum pare aici, încep seria de critici și haterăli. (more…)
Mi-e puțin ciudat să scriu încă despre Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Însă sunt destul de mulți liceeni care dau peste articolele mele din trecut și apoi vorbesc cu mine despre temerile și așteptările lor legate de facultate. Îi înțeleg, e normal să ai temeri, mai ales când peste tot apare că absolvenții de astăzi sunt muritori de foame.
(more…)
Oamenii iubesc – cântă, dansează, spun povești, trăiesc, omoară și mor pentru iubire de sute de ani. De ce creierul ia decizii din perspectiva iubirii, de ce avem nevoie fizic de iubire în viața noastră? De ce cred eu că iubirea de orice fel trebuie să stea la baza oricărei acțiuni pe care o facem. (more…)
Am participat pentru prima dată la Bun de Tipar – Gala Industriei de Carte din România – pentru că nu facem o vrajă și gândurile unui autor se transformă instant într-o carte din biblioteca noastră. Editori, graficieni, traducători, librari și bibliotecari – o groază de oameni contribuie de fapt la această vrajă și fac ca lucruri bune să se întâmple pentru noi, cititorii. (more…)
Concertul de seara trecută al Anei Brun m-a făcut să mă gândesc puțin mai mult la cât de mult influențează zona din care vin modul în care lucrez și acționez. Dacă vântul înțepător al Atlanticului de Nord se simte în muzica Anei Brun, sigur sunt niște elemente ale zonei noastre balcano-slavice care se regăsesc în ce fac eu (ce facem noi).
Pentru a (mă) descoperi mai bine, zilele astea voi ajunge la câteva evenimente de care sunt sigură că mă vor ajuta: (more…)
Niciodată n-o să înțeleg de ce șoferii au așa plăcere să claxoneze lunea de dimineață. N-ar trebui să vină relaxați după weekend? Sau or fi încă nervoși după cozile la care au stat pe drum spre mare/munte.
În orice caz, diminețile sunt pentru artificii pe tavan și bună dispoziție, iar eu mi-am luat doza de energie pozitivă din clipul de mai jos, marca TED, of course. (more…)
Nu știu dacă am spus asta de prea multe ori, că nu prea-mi afișez public simpatia puternică pentru un artist, dar în cazul lui Ed e ceva diferit.
Băi, omul ăsta e super mișto! Dacă la început nu-i suportam vocea și a lui I See Fire (piesă faină de altfel, dar mult prea difuzată, cum e și cu Thinking Out Loud acum), acum aș urmări toate clipurile cu el datorită dezinvolturii și simplității sale, pentru că e foarte… uman?
Totul a început de la un cover al unei piese pe care o ascultam mult când îmi plăcea Christina Aguilera: (more…)
Selah Sue a mai venit de vreo două ori în România, peste o săptămână vine iarăși în București. Eu n-am apucat să o văd încă live, însă asta va fi perioada noutăților în spectacole pentru mine.
O dată cu noul concert își lansează și un nou album – Reason. L-am tot ascultat în ultimele zile, însă nu mă pot hotărî care piesă-mi place mai mult. După concert, poate revin și completez articolul. (more…)
Post concert:
Deși a fost muzică creată pe țărmurile reci din Norvegia, Ane Brun a transmis căldură prin vocea sa și prin starea sa de spirit. M-am simțit de parcă eram la cineva acasă și ascultam gazda cum ne cântă, atât de lipsită de presiune și luat-prea-în-serios mi s-a părut atmosfera cu totul.
A fost vorba despre locurile de unde venim, despre încotro ne îndreptăm, despre cine suntem și cum suntem. Să nu uităm niciodată niciunul dintre aceste lucruri 🙂
Piesa care mi-a rămas în minte a fost una care m-a surprins să descopăr ce bine s-a auzit live Halo, pe care o găsiți și puțin mai jos.
Ane Brun, sper să te mai văd live!