Primul episod oficial de podcast, cu o invitată, este despre experiența la specializarea de Japoneză. Cu Ana am interacționat tangențial prin facultate, mai degrabă m-am lovit de postările ei de pe instagram, unde ne arată viața de zi cu zi din Japonia. O găsiți cu handle-ul @anaoha. Cum foarte mulți dintre cei care-mi vizitează articolele mai vechi au scris că vor să știe mai multe despre această secție, mi s-a părut firesc să deschid seria cu ea. Însă ea nu va fi singura care va povesti despre experiența la japoneză, stați pe-aproape.
Cum a ajuns la Limbi Străine
Ana a descoperit limba japoneza prin anime-uri de pe Animax, ca mulți alți copii din România. Când a avut acces la internet, a început să învețe cuvinte și caractere din japoneză. Prin călătoriile tatălui său, își dorea foarte mult să ajungă în Japonia. Una dintre motivațiile ei pentru a deveni studentă a fost oportunitatea de a vizita Japonia printr-o bursă de studii.
Examenul de admitere i se păruse greu și a fost foarte stresată. Dar a luat examenul.
Studenția la Limbi Străine
Cum intrase la taxă, voia să învețe bine și să treacă la buget. De la început s-a dedicat doar studiului și era printre primele la cursuri. Primele chiar și fizic, pentru a prinde loc în sală. Cabinetul de japoneză nu avea suficiente locuri pentru toți cei 60 de studenți din primul an.
Cursurile de japoneză încep de la 0 pentru toți, chiar dacă studiezi japoneza înainte de facultate. Dar a ajutat-o mult să învețe cu lectorii nativi, din Japonia, care vorbeau doar japoneză. Profesorii români îi ajutau apoi cu clarificări. Iar pasiunea comună a colegilor au motivat-o să creadă în pasiunea ei.
La engleză, îi plăcea mult literatura. Cursurile de structura limbii / LEC însă o speriau și nu i se pare că au ajutat-o prea mult.
A ales conștient notele bune și somnul în detrimentul distracției. Deși se implica activ în clubul de caligrafie (sunt diverse grupuri despre cultura japoneză) și în organizarea de evenimente precum Festivalul Michi-Biraki sau Noaptea Japoneză.
Examenele i se păreau grele și era mereu stresată de teste, însă nu a avut nicio restanță.
La japoneză, profesorii erau pasionați și povesteau constant despre cum este viața în Japonia și ce au făcut ei acolo. Asta a ajutat-o mult atunci când a ajuns în Japonia. I-ar fi plăcut să fi avut profesori nativi și la engleză.
Pentru a aplica pentru bursă, trebuia să aibă o notă bună la testul Nihongo Nouryoku Shiken, care măsoară nivelul de cunoștințe pentru limba japoneză. A făcut un dosar cu activități, a ținut un interviu, și a luat bursa de studii în Tokyo. A făcut japoneza intensiv la Centrul de limba japoneză, la Universitatea Waseda. Cursurile erau variate, de la teatru la kanji și animeuri.
În primele săptămâni, i-a fost greu să se descurce singură în Tokyo. A avut noroc de colegi și a recuperat partea de distracție de care nu avusese parte la București. S-a plimbat mult și a simțit primul an ca mersul la Disneyland.
Cum la FLLS este specializare dublă, nu a putut echivala creditele pentru a încheia anul. Așa că a făcut anul 3 și la București. S-a concentrat pe licență inițial. Dar șocul cultural de la întoarcere a făcut-o să nu lase deoparte de tot ideea de a continua studiile în Japonia. Întâmplarea a făcut să găsească un masterat despre relații internaționale în zona Asia-Pacific care să o entuziasmeze. Tot la Universitatea Waseda. A aplicat direct la ei pentru bursă de cercetare şi câteva luni mai târziu a plecat. Nu i-a fost uşor, dar a muncit mult pentru visul ei.
Cum a ajuns să lucreze în consultanță în IT, în Japonia
Spre finalul studiilor de master, toți studenții intră într-un program de pregătire pentru piața muncii. Învață la facultate cum să-și facă un CV, cum să se poarte la interviu, lucruri utile. Încă un lucru care ar fi folositoare de integrat și în România. Ea și-a dorit să lucreze direct cu limba japoneză, asta că soluția a fost să-și găsească un loc de muncă în Tokyo. A mai menționat că voia să lucreze pentru o companie internațională, cu mai mulți străini. De multe ori, angajatorii iau absolvenții de facultate și le fac un training dedicat pentru job. Ei i se făcuse un training de programare de început și apoi a început să lucreze.
Momentan, își împarte timpul între job și călătorii în Japonia. Dacă s-ar întoarce în România, i-ar plăcea să lucreze într-o agenție de turism, pentru turiști japonezi.
Recomandări
Dacă vrei să studiezi limba japoneză, interesează-te din timp. Ascultă pe youtube cum se aude și informează-te despre cultura japoneză. Nu ai cum să o înveți în 3 ani, e un angajament pe viață dacă vrei să te dedici pe bune. Dar merită experiența.
Cam asta am extras pe scurt din discuția mea cu Ana. Pentru a nu pierde nimic, dă play pe varianta audio de mai sus. Dacă mai ai întrebări pentru ea, lasă-le mai jos, sau pe youtube. O găsești pe Ana direct pe instagram, youtube sau blog.
0 Comments