Ușor ușor, devine o tradiție ca în weekendul dinainte începerii școlii să fac o excursie în Delta Dunării. Anul acesta a fost la Sfântul Gheorghe.

Vineri dimineață am plecat pe ceață de acasă. Anul trecut a plouat, speram să nu fie la fel. După ce am trecut bacul la Galați s-a încălzit, ceața s-a ridicat și drumul spre Tulcea a fost parcă din altă lume.

Șoseaua bună, unduitoare printre dealurile acoperite de viță de vie mă făceau să mă simt ca în sudul Italiei. Nu, nu am fost, doar mi-am imaginat după cum am văzut în filme.

Vaporul către Sf. Gheorghe este mai mic față de cel spre Sulina, părea mai înghesuit, însă prețurile la barul de acolo convenabile. Călătoria durează aproape 5h, costă 38 lei și are o singură stație, la Mahmudia. O soluție mai bună ar fi să mergi cu mașina până acolo și să faci mai puțin pe vapor, am înțeles că drumul este foarte bun, abia refăcut. Cu mașina oricum faci mai puțin de la Tulcea la Mahmudia decât ai face cu vaporul (>2h).

Am fost uimită să văd în port la Sf. Gheorghe taxiuri. Noi am plătit 20 lei să ne ducă bagajele până la pensiunea la care am stat. Prea mult pentru distanța parcursă (10 minute de mers în lene maximă) și serviciul oferit (ne-am pus și ne-am luat singuri bagajele).

Că tot am zis de port, portul din Sf. Gheorghe arată mult mai fain decât cel din Sulina, am aflat că și acesta a fost recent refăcut, păcat doar că nu sunt și iahturi ca-n vest acolo :))

 Vineri am ajuns spre seară, am făcut o plimbare scurtă pe digul spre Sulina, înainte să fie gata cina. Atunci am mâncat pește umplut și pește prăjit. Nu am fost foarte încântată și am sperat ca a doua zi la prânz să salveze situația ciorba, însă nici ea, nici plachia nu au fost răsărite. Mi-au plăcut doar chifteluțele de la cina din a doua seară. Scrumbia la grătar nu m-a încântat deloc, după ce am fost afumați vreo 1h30m.

Am ajuns cam repede la duminică cu atâta mâncare. Ziua de sâmbătă a fost însă mai aglomerată, am vrut să profităm de tot ce puteam face și vedea. Câțiva ne-am trezit mai devreme și am plecat la pescuit la o baltă din apropiere. Băieții au prins câteva plătici, fetele un răsărit fain, cu mulți cai pe câmp, în lumina soarelui. După mic dejun am plecat spre mare. Citisem pe net că era un mijloc de transport care ne putea duce, însă Trocariciul (un tractor care trăgea 2 căruțe) nu funcționa decât în sezon. După vreo oră de căutare, de curiozitate că auzi valurile mării și nu vezi decât copaci în jur, am ajuns pe plajă. O plajă lată, cu câțiva oameni. Apa mică și curată. Doar am zis că raiul este pe pământ. La întoarcere am decis să mergem pe malul mării și apoi pe malul Dunării. După o scurtă experiență în sălbăticie, care ne-a costat încă vreo 50minute, ne-am grăbit să ajungem la masă, la 2 trebuia să fim în port, unde ne așteptau 3 bărci să mergem în expediție. Traseul nu a fost foarte încântător la început – am văzut multe lebede, însă pelicani nici anul ăsta. Am urcat într-un observator și era să se dărâme cu noi. Am ajuns la o cherhana veche, imensă, care nu mai funcționa. Lânga ea era o veche fabrică de gheață, pentru a îngheța peștele instantaneu și a-l da spre export cât mai proaspăt (dacă se poate spune așa). Ultimul canal a fost cel mai ‘spectacular’, pentru că a trebuit să ne ferim de stuf și de crengile de copaci.

Excursia aceasta a fost prea scurtă, având practic o zi pe care am folosit-o la maximum, celelalte două au fost pentru drum. Sunt ușor dezamăgită, parcă la Sulina mi-a plăcut mai mult. Nu știu să zic ce nu mi-a plăcut, poate gazda, poate drumul prea lung până acolo sau de acolo spre mare, sau poate a fost doar oboseala. Nu știu dacă aș mai merge o dată la Sf. Gheorghe. Poate peste vreo câțiva ani.

Share Button

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.