Am fost la un meci de polo pe apă, ad-hoc. Am ales rapid cu cine să țin (echipa din București) și am început să strig, să aplaud, să mă bucur pentru golurile lor.
Echipa adversă (de la Tg. Mureș) a venit cu galerie pregătită – vreo 30 de oameni, cu o tobă, vuvuzele și scandări pregătite. În ecoul încăperii de la bazin, păreau mult mai mulți. Deși cred că bucureștenii din toate tribunele erau mai mulți, abia dacă se aplauda.
Nu e despre alegeri politice sau despre cum cei mai zgomotoși par mai mulți. Asta s-a tot spus. Vreau să scriu despre ceva mai simplu și mai esențial: obișnuința de a-ți folosi vocea.
Vreau să-ți amintesc despre importanța exercițiului de a spune liber ce gândești. Să ai obișnuința să nu accepți orice, să-ți aperi drepturile în orice situație, pentru că atunci când va fi o situație gravă să nu te blochezi, să nu îngheți.
Uite câteva moduri prin care să-ți exersezi dreptul de exprimare liberă:
- Pune întrebări și vorbește liber la muncă, ”challenge the status-quo”
- Scrie comentarii pe internet atunci când știi că oamenii mint – sau când vrei să susții pe cineva
- Postează conținut care să susține ce vrei tu să aperi, chiar dacă este vorba de drepturile dropiei.
- Nu lăsa oamenii să se bage în fața ta la coadă ”că oricum nu te grăbești”
- Atrage atenția celor care aruncă gunoaie pe jos
- Mergi la concerte și fredonează cu voce tare
- Mergi la meciuri și strigă pentru echipa favorită
- Ieși la manifestări sau concerte în stradă, obișnuiește-te să fii pe asfalt și să-ți folosești vocea
- Mergi la proteste oricât de mici, să îți susții crezurile
Mușchiul vocii se antrenează. Lucrând de acasă, interacționând cu oamenii care-mi plac, nu am prea des ocazii să exersez. Dar mi le creez. Fie că e de bine (un comentariu public pozitiv sau o scandare la un meci), sau de rău, aleg să nu tac. Și te invit și pe tine să faci aceste exerciții.
0 Comments