Niciodată n-o să înțeleg de ce șoferii au așa plăcere să claxoneze lunea de dimineață. N-ar trebui să vină relaxați după weekend? Sau or fi încă nervoși după cozile la care au stat pe drum spre mare/munte.
În orice caz, diminețile sunt pentru artificii pe tavan și bună dispoziție, iar eu mi-am luat doza de energie pozitivă din clipul de mai jos, marca TED, of course. (more…)
Nu știu dacă am spus asta de prea multe ori, că nu prea-mi afișez public simpatia puternică pentru un artist, dar în cazul lui Ed e ceva diferit.
Băi, omul ăsta e super mișto! Dacă la început nu-i suportam vocea și a lui I See Fire (piesă faină de altfel, dar mult prea difuzată, cum e și cu Thinking Out Loud acum), acum aș urmări toate clipurile cu el datorită dezinvolturii și simplității sale, pentru că e foarte… uman?
Totul a început de la un cover al unei piese pe care o ascultam mult când îmi plăcea Christina Aguilera: (more…)
Selah Sue a mai venit de vreo două ori în România, peste o săptămână vine iarăși în București. Eu n-am apucat să o văd încă live, însă asta va fi perioada noutăților în spectacole pentru mine.
O dată cu noul concert își lansează și un nou album – Reason. L-am tot ascultat în ultimele zile, însă nu mă pot hotărî care piesă-mi place mai mult. După concert, poate revin și completez articolul. (more…)
Post concert:
Deși a fost muzică creată pe țărmurile reci din Norvegia, Ane Brun a transmis căldură prin vocea sa și prin starea sa de spirit. M-am simțit de parcă eram la cineva acasă și ascultam gazda cum ne cântă, atât de lipsită de presiune și luat-prea-în-serios mi s-a părut atmosfera cu totul.
A fost vorba despre locurile de unde venim, despre încotro ne îndreptăm, despre cine suntem și cum suntem. Să nu uităm niciodată niciunul dintre aceste lucruri 🙂
Piesa care mi-a rămas în minte a fost una care m-a surprins să descopăr ce bine s-a auzit live Halo, pe care o găsiți și puțin mai jos.
Ane Brun, sper să te mai văd live!
Am fost provocată să particip la #UrzealaBloggerilor și să scriu cărei familii din Game of Trones vreau să aparțin. Cum nu am apucat să văd niciun episod cap-coadă din GoT, nu prea știam cum să răspund. Slavă testelor și quiz-urilor de pe lumea asta, care m-au ajutat. Găsind clipul de mai jos, nu pot spune că sunt nemulțumită :)) (more…)
Visez ca oamenii să se raporteze la iubire, nu la dumnezeul pe care îl are fiecare. Și visez că dacă aș avea mulți mulți bani, aș ajuta cumva societatea. Cred că pot si schimbarea pe care o vreau în lume. Lasă-mă să zbor! (more…)
Atunci când mă apuc de scris, pentru facultate, blog sau alte proiecte, setez câteva lucruri din start: tastatura pe românește și alinierea stânga-dreapta a textului (justify). Plus fontul, mărimea textului și distanța dintre rânduri, acolo când e nevoie.
Însă diacriticele sunt musai! Nici nu-mi mai amintesc când le-am adoptat cu totul în scrierea la calculator, dar știu că era într-o vreme când încă se mai dădeau referate la școală fără căciulițe și virgule. (more…)
Mâine-poimâine se face luna de când “smatphoneul meu a devenit doar “phone” – adică pot doar să sun/răspund la apeluri (atunci când are chef să reacționeze) și uneori să răspund și la mesaje.
La început mi-am zis că nu-i mare lucru. Cum am supraviețuit atâta timp înainte de el, pot supraviețui și acum. Siguuuur, la fel de ușor cum mi-a fost și în afara Bucureștiului, fără un Mega la orice colț de stradă. (more…)
Cred că procesul maturizării este strâns legat de acceptarea diferențelor între tine și ceilalți oameni, care poate-ți erau prieteni până deunăzi. Mi se pare absolut normal să nu gândesc la fel ca ceilalți. Locurile în care am crescut și experiențele Read more…