Visez ca oamenii să se raporteze la iubire, nu la dumnezeul pe care îl are fiecare. Și visez că dacă aș avea mulți mulți bani, aș ajuta cumva societatea. Cred că pot si schimbarea pe care o vreau în lume. Lasă-mă să zbor!

Mă regăsesc cumva în piesa asta a lui Randi și știu că visele devin realitate 🙂

Later edit: uite aici un interviu cu Susan Sarandon despre iubirea în lume: “Let’s hope it changes”.

Share Button
Categories: BLOGmuzica

2 Comments

Olivian · April 19, 2015 at 10:03 am

Nu e chiar asa de usor, Gabriela!

In primul rand, in ciuda interpretarilor date de niste nebuni, religiile lumii nu ofera un mesaj gresit, ci indeamna la pace, la iubire si lucruri bune. Niste omuleti cu niste complexe considera ca ei pot transforma niste cuvinte in pretexte pentru a-si urmari propriile interese.

Ce inseamna pentru tine sa te raportezi la iubire? Sa-l iubesti pe cel care-ti omoara copilul sau familia? Sa iubesti comunitatea in care stai, chiar daca tu oferi tot si ea nu-ti ofera nimic inapoi? Sa oferi iubire fara sa primesti inapoi?

~~~ Chiar sunt curios cum vezi raportarea asta la iubire si cum, ma convingi pe mine, unul din miliardele de oameni sa ma raportez la ea. ~~~

Si asa, ca de final. Acesta este visul tau si de unde stii tu ca este un vis bun si nu unul rau? Oamenii sunt mici universuri, trairi, gandiri extraordinare, ce difera incredibil de la individ la individ, trairi pe care din pacate nu le realizam de cele mai multe ori pentru ca traim intr-o societate obsedata de cotidian, de reguli, de definitia binelui si a raului, de urmarea unor pasi, o societate consumata de “asteptari” si de “cum trebuie sa fii”.

Eu unul nu m-as raporta doar la iubire ci la fericire, mi-ar placea sa vad oamenii din jur ca urmaresc fericirea. In general filosofii zic ca nu poti atinge fericirea absoluta si sunt de acord, dar cum ar fi ca lumea sa fie plina de oameni care urmaresc fericirea: indragostiti care se iubesc indiferent de parerile parintilor, culoarea pielii sau mai stiu eu ce, parinti care-si incurajeaza copii sa faca ce anume isi doresc ei chiar daca asta inseamna sa-i trimita la foamete, adulti care renunta la jobul prost platit si se muta in mediul rural unde pot duce o viata plina de impliniri, s.a.m.d

Dar, din nou, asta e viziunea mea si, din pacate, asta inseamna ca nu trebuie sa se aplice pentru toti.

    Gabriela · April 19, 2015 at 6:41 pm

    Nimic nu e ușor cum ne-am dori noi să fie.
    Știu că religiile au niște cutume benefice deep down, numai că noi uităm de ele și ne raportăm mai mult la dumnezeul nostru într-un sens mult prea ‘judecător’.
    Dacă ne-am raporta cu toții la iubire, n-ar mai fi cazuri de crimă sau de lipsă de respect pentru comunitate. Nu știu dacă e general benefică gândirea asta sau nu, însă văd rezultatele instante ale unei acțiuni din iubire (pentru aproape, familie, comunitate).
    Țelul final ar fi fericirea cumva, însă ea este mult mai relativă întrucât se aplică diferit la fiecare, iar pentru fericirea proprie oamenii sunt dispuși să facă tot soiul de lucruri, inclusiv fără de iubire.
    Nu vreau să te conving să crezi în asta, ci doar să încerci 🙂

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.