Ca orice puștoaică emancipată, am crescut cu gânduri mari de a muta munții. Aveam energia, nebunia și curajul de a face orice îmi puneam în gând. În plus, aveam niște idei destul de fixe despre viața mea. De exemplu:
Banii nu vor conta (prea mult)
Îmi spuneam că atâta timp cât voi avea bani de mâncare și o ieșire cu prietenii, voi fi fericită. Sigur că acum tot la asta se rezumă cheltuielile, numai că diferă locurile și produsele. Și nu-i deloc rău să-ți permiți ceva de calitate bună.
Voi mai avea energie după serviciu
Când am venit în București îmi spuneau niște rude că entuziasmul tuturor evenimentelor se va pierde cu timpul și că mă voi fi obișnuit cu toate, mai ales atunci când voi fi obosită de la lucru. Ha, eu obosită? Da, acum sunt așa de comodă de poți să mă vinzi la ikea. 😒
Nu mă voi complica cu lucruri negative
Fiecare lucru se întâmplă cu un motiv. Deep down, încă cred asta. Însă în primele 10 minute înjur și mă enervez pe toate. Nu mai lua lucrurile așa de personal a devenit ca un salut de la prietenii mei până când mi-au dat pace. Totul este personal la mine :))
De ce bat câmpii acum
Unii munți stau foarte bine acolo unde sunt, nu am de ce să-i mut.
Iar o viziune pe termen mediu și o atitudine mai puțin de Gică Contra ne-ar putea ajuta să trecem peste niște momente neplăcute și inutile. Apoi, sigur că la 20 de ani vezi lucrurile diferit față de părinții tăi sau diferit față de cum le vei vedea la 25. Experiențele sunt diferite de la individ la individ, fiecare reacționează la situații în funcție de trecutul, experiențele sale și felul său de a fi.
0 Comments