Un sanctuar de animale nu este nici grădină zoologică și nici fermă. Un sanctuar este un spațiu pentru animalele care au fost ținute în captivitate și care nu se pot reintegra în sălbăticie. Locuiesc acolo pe toată durata vieții. Au la dispoziție un spațiu generos de joacă, în natură, mâncare cât le trebuie, sunt îngrijite de medici veterinari, sunt protejate de prădători.
Nu este limită pentru specie, se pot găzdui de la găini și cai până la urși și elefanți. Animale de la fermă, de la circ, de la oameni fără suflet care le țin în cuști pentru amuzament propriu.
Un astfel de spațiu este și Asociația Milioane de Prieteni (AMP) Libearty de la Zărnești. Scopul inițial al ONGului a fost să îngrijească animale rănite din județul Brașov. Din 2005, au deschis spațiul la Zărnești, iar astăzi sunt găzduiți acolo 108 urși brun, ceea ce-l face cel mai mare sanctuar de urși bruni din lume. Îi poți urmări live și de acasă.
În 2007, o dată cu intrarea României în UE, s-a interzis și la noi să fie ținuți urși în captivitate. Se pare că erau obiceiuri inclusiv la pensiuni care țineau urși pentru spectacol de sărbători. În prezent, mai sunt 2 cazuri cunoscute de urși în captivitate (la Straja și la Arad).
Am văzut weekendul trecut vreo 30 dintre urșii de la Libearty. Sunt tururi ghidate, costă 55lei/adult și-ți poți cumpăra biletele online. Extra: 50lei pentru fotografii făcute cu aparatul de fotografiat, gratuit cu telefonul. Turul durează cam 1 oră și-un sfert.
Pădurea urșilor este la câțiva kilometri de Zărnești. S-ar putea să te sperie waze că faci cam mult pentru că de la drumul național ai de mers pe un drum de pământ plin de gropi. Este o parcare improvizată unde poți lăsa mașina, e cam dificil să ajungi acolo fără.
Vizita la urși cred că a fost unul dintre cele mai faine experiențe. Urșii sunt absolut adorabili și se vede că sunt relaxați, că nu mai au griji. Durata de viața poate depăși 40 de ani pentru că au mâncare la discreție, nu au prădători și sunt sterilizați, astfel încât nu există scandaluri. Însă merită să mergi până acolo să le auzi și poveștile direct de la oamenii care îi îngrijesc. Urși chinuiți în cuști minuscule, cu tulburări psihologice (fac ture în jurul gardului atunci când văd oameni), care au ajuns la AMP cu răni. Sau urși care puteau fi împușcați de autorități pentru că oamenii i-au învățat cu mâncare (nu mai opriți pe Transfăgărășan să-i hrăniți!).
Poți să-i susții prin donații, adopția unui urs la distanță (eu o am pe Kenya), să cumperi suveniruri de la ei sau măcar să-i vizitezi.
0 Comments