De mulţi ani Sempai organizează excursii tip supravieţuire la mare sau la munte. Anul acesta am mers şi eu, împreună cu Bubu, Câine Rău, Cosmin, Titel şi Cristi [plus Ţumi şi Lucian].

Cu ce am avut voie: cort, sac de dormit, ţoale groase şi subţiri, chestii pentru pescuit, mască de ţânţari… NU am avut voie cu cuţit, sfoară, pastă de dinţi şi mai ales, nu am avut voie să cheltuim vreun ban.

A fost prima dată când am mers cu barca, am fost pentru prima oară în Deltă, a fost prima oară când am dormit doar la cort, am pus mâna pentru prima oară pe o râmă (de mică mi-e frică de ele), am învăţat să curăţ peşte… a fost super. Dincolo de-detaliile de genul ca e prea frig sau prea cald, prea mulţi ţânţari, sau foamea-i mare, a fost mult mai uşor decât m-am aşteptat.

Am descoperit şi redescoperit oameni şi prietenii. Mi-am dat seama că prima impresie nu e întotdeauna corectă. Am învăţat să preţuiesc tot ce am pe de-o parte, şi să mă bucur de un răsărit/apus extraordinar (pe un mal Marea Neagră, pe celălalt lacuri) pe stomacul gol pe de cealaltă parte.

Update

Am descris pe scurt toată experienţa aceasta pentru că am rămas marcată.

Toate zilele astea m-au schimbat. Acum mănânc şi ultimul colţ de pâine. Cănd aud pe cineva că se plânge de ţânţari, îi spun că nu ştie ce vorbeşte. Să auzi bâzâitul ţânţarilor nervoşi că nu pot ajunge la tine, să ai masca de protecţie acoperită de ţânţari şi să sufli în ei să poţi vedea ceva şi imediat ei să se aşeze la loc, asta e altceva. Am mâncat corcoduşe şi am băut apă, de foame, până mi-a venit rău, noroc că nu am probleme mari cu stomacul. Am văzut în fiecare seară sute, mii de libelule în perechi, probabil erau în perioada favorabilă. Am avut vecini gălăgioşi, care foloseau ‘cepulamea’ dupa fiecare 2 cuvinte (şi nu exagerez!). Am dormit în fund şi am rupt o mulinetă. Nu am prins nimic, însă am învăţat să arunc lanseta.

Nu ştiu cum mai pot descrie acele 5 zile. Ştiu că nu regret nimic, şi abia aştept să mă întorc la Gura Portiţei, însă ca simplu turist.

Share Button

7 Comments

Cristina Zugun · July 9, 2010 at 10:10 pm

Finally, ai postat!
Pozele cu apusul sunt superbe, si pe langa asta, ideea de a trai asa cum ai experimenta tu atunci e… interesanta! 😀

Gabriela · July 10, 2010 at 10:59 am

oh, someone missed me! 😀
ma bucur ca-ti plac, probabil voi posta mai multe pe blogul celalalt ;))

DaRtOtUsHi · July 10, 2010 at 12:31 pm

fain:D e bine ca te-ai distrat fara sa cheltuiesti multi bani:)) cand imi vad rucsacul inapoi?:))

Gabriela · July 10, 2010 at 2:25 pm

Irina, acum sunt pregătită şi pentru mare:)). Probabil ţi-l aduc luni :p

Mitza · July 14, 2010 at 9:04 am

Super misto zona, super misto si experienta ta. Prea putine detalii insa, cred doar ca inca esti sub efectul aventurii. 😉

sanda · August 22, 2010 at 8:48 pm

intradevar gura portitei este ozona foarte frumoasa eu am numit o insula pustie am vizitato anul acesta ptr prima data foarte frumos daca ai de gand sa te intorci acolo ca turist inarmeazate financiar mult mai mult ca in alte statiuni de pe litorar si ce cred ca nu ai vazut acolo dar poate ai vazut in alta parte meduzele noaptea sunt superbe orcum ai simtul aventuri distectie placuta

Gabriela · August 22, 2010 at 9:53 pm

Sanda – da, am văzut destule meduze. stiu ca este foarte scumpa statiunea, insa nu sunt chiar atat de multe lucruri pe care ar trebui sa le cumperi de acolo, cred eu. cu siguranta voi reveni acolo, este un loc extraordinar 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.