…fetiţele nu-s goale. Pentru că în Costineşti nu am văzut pe nimeni făcând plaja nud. Şi putine fete care să facă topless. Nici măcar copiii [în număr prea mare, aş zice eu] nu mai fac nud, au toţi costume de baie…

Ah, eram una dintre puţinele de mai sus. Şi cu o carte în mână. wtf, nimeni de pe acolo nu se aştepta la o asemenea combinaţie [boobs&books]. Şi astfel am scăpat de abordări de tot rahatul gen ‘singurică, singurică’, pentru că ‘masculii feroce’ nu ar fi ştiut ce să îmi spune, fiind clar că am un nivel de inteligenţă mai ridicat decât al fătucelor pe care le agaţă de obicei. Oh, mistake, mi-a zis unul ceva de genu’ “o să-ţi pierzi 17 ani citind Biblie” şi nu prea am înţeles la ce se referea, având în vedere că eu aveam în mână Lolita. Ahh, de cât timp aşteptam să o citesc.

Am stat 4 zile jumate în Costineşti, as I said earlier. Ce e drept, nu mai am părerea proastă spre foarte proasta pe care o aveam anul trecut. Însă tot negativă este.

Aşadar, am plecat marţi noapte cu Alina cu trenul, în gară la Costineşti ne-au aşteptat Irina (colega de la facultate de-a Alinei) şi sora ei  Elena, nişte fete foarte simpatice si de treabă. După ce ne-am cazat la un nene în curte (nu mă întrebaţi unde, că nu ştiu) am fugit pe plajă, unde abia aşteptam să-mi bag picioarele în apă. Revenit, masă, somn, ieşit, somn. Cam ăsta era programul de obicei. Doar că în cazul meu, somnul se prelungea şi lua locul celei de-a doua sesiuni de plajă a zilei.

Am stat în ‘statiunea tinerilor’ şi normal că am mers şi în Diiiisco Riiing [unde mi-am dat seama încă o dată ce om libidinos e geodasilva] şi megadiscoteca tineretului [cu o atmosferă mult mai faină decât dincolo]. Mi s-a părut foarte aiurea că în niciunul nu erau puse piese ale legendarilor Armin van Buuren, Tiesto sau David Guetta. Mai mergeam şi pe plaja, la Obelisc, unde era muzică relativ faină… acelaşi playlist în fiecare seară. Bineînţeles că nu puteam lipsi din White Horse. Era tot ce aş fi avut nevoie, locul în care aş fi stat non-stop, dacă nu depindeam şi de alţii. Şi era şi un chelner draguţ pe care l-am văzut a doua seară cu prietena. Trist.  Mai era Casa Duca, or something like that, unde mi-ar fi plăcut să merg… pe jos erau nişte săgeţi cu indicaţii spre acest loc, deşteaptă idee de reclamă, ce pot sa zic… Aaa, şi ştiţi că acolo, lângă gară, e un mic parc de distracţii/bâlci, unde m-am dat într-o roată imensă pentru doar 10 lei. Oricum, este ceva WOW, şi aş fi regretat dacă nu aş fi încercat, însă nu m-aş mai da 😀

Şi la plecare era un tip foarte drăguţ în faţa mea, care a coborât până să îmi fac eu curaj să mă prezint [în Constanţa].

Piesa pe care am auzit-o în White Horse şi m-a binedispus imediat, nu ştiu de ce…

Share Button

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.