Eram într-un hipermarket weekendul trecut, și-mi dădeam ochii peste cap sincron cu casierița care nu mai termina de scanat produsele unei familii de 3 dintr-un cărucior care semăna a sacul lui Moș Crăciun. “Mergem la țara săptămâna asta că e copilul în vacanță și acolo nu avem nimic”, zice mama. Gândurile mele deja zburau: Fain așa să te duci la dacha-casa de la țara-când vrei să evadezi din cotidian. Iei un borcan cu sara de baie de la cora și te scalzi în iaz cât e ziulica de lungă. Sau o fi având butoi din ăla cum visez și eu. Dar oare legume nu mai are nimeni din zonă?
Și uite așa mi-am amintit de romantismul post-mult-întârziat al bucureștenilor, o tendință de care mi se-apleacă tot mai des.
Știți pozele astea cu care postate cu mândrie pe Facebook și pe bloguri însoțite de: am luat acest buchet de maci de la o bătrânică. Cumpăr roșii doar din piață, doar de la nenea ăla cu pălărie în carouri. Nomnom brânză de Sibiu direct de la țărani. Și eventual un check-în în Piață Obor, la Târgul de la Agronomie sau la Muzeul Țăranului.
Păi mânca-v-aș carucioarele voastre pline, de ce nu o duceți până la capăt? De ce luați 3 cutii de lapte când plecați din orașul mare și civilizat, în loc să strigați la poartă la Tanti Frasina să cereți 2 litri proaspăt mulși?
E mai convenabil la magazin, știu. E mai comod, nu trebuie să stai să explici vecinei ce lucrezi tu în blocul de sticla din Pipera; plătești contactless și dispari.
Ei, comportamentul asta a contribuit* și el la sărăcia din provincie, la afacerile micuțe care nu rezistă în față lanțurilor de magazine. Suntem turiști care ajung la destinație cu portbagajul plin, neinteresați de nimic vândut local și trebuie să ne acceptăm statutul. Iar data viitoare când vrem să lăudăm cu legătură de leuștean din piață, să ne gândim pe bune la cum contribuim noi la “bunăstarea țăranului român”
Disclaimer: am zis contribuit, nu cauzat.
2 Comments
Amelia · April 11, 2018 at 9:48 am
Păi hai să îți explic eu, că văd cum toți o luați de arătură, vă uitați în coșul (casa, familia, contul de facebook, intimitatea) altora, doar pentru a avea motiv de tocat și bârfă în social media.
1. Când plec la țară, plec încărcată pentru că nu toate familiile rămase în rural au de unde suporta, fără grave consecințe a bunăstării și a bugetului, hoarda de 1, 2, 4,…. 11 inși veniți în vizită.
2. În magazinele rurale, găseți METRO/SELGROS.
3. Oamenii de la țară, vând laptele în sticle răs, răs, răs folosite și un pic clătite cu apiță din bazin, și evident nestrecurat. Murdar, direct din găleți. Bunicile mele, când aveau vaci, făceau probabil la fel. Nu mai am ochii de atunci, din copilările. Și nu mă interesa. Era murdaria noastra, a familiei, și nu dădeam banii pe ea.
4. Pot la fel de bine să încurajezi magazinele rurale și traiul de acolo, EDUCÂND și venind cu exemple de civilare, reușită, implicare, etc.
Și ar mai fi de sus, o gramadă, dar nu e cazul. Atât timp cât tu stai și îți dai ochii peste cap, ești o ignorantă, cu o viziune limitată și cumpătată, ca să fiu în trend.
Gabriela · April 11, 2018 at 2:10 pm
Buna Amelia! S-a intamplat sa plec de la un exemplu concret, nu am probleme cu cei care isi cumpara chestii din magazine, si eu plec cu avocado in bagaj.
Directia postarii era pentru acele cazuri in care ne mandrim online ca sustinem producatorii locali (si eventul luam lapte de la tarani in sticlele ras-folosite), insa nu extindem asta si cand ar fi mai la indemana dpmdv.