Cum înveți limbi străine ușor? Te uiți la filme, clar! Vreau să învăț toate limbile pământului, dacă aș putea trăi din asta. Dar până atunci, mă bucur de limbile latine, care sunt cele mai ușoare de preluat. Mă mai joc cu cele slave. Sper să învăț și germana curând.
De ce cred că filmele sunt cel mai ușor mod de învățare: păi asculți cum vorbesc oamenii în mod normal. Ritmul, accentul, tonalitatea, sunt niște nuanțe care vin natural unui nativ. În plus, înveți și dialecte, jargon sau particularități dintr-o țară. Ce, ai impresia că spaniola din telenovelele mexicane e aceeași ca cea din Argentina sau Spania?
Think again!
De aceea m-am apucat să văd filmele de la Pelicula. Se întâmplă în perioada 9-16 septembrie și adună filme din zona Americii de Sud. De obicei, se organizează și niște evenimente adiacente (concerte, workshopuri de gătit), dar anul 2020 este special.
Așa că un număr mare de filme se pot vedea online, iar cele selectate pentru anul acesta se pot vedea și în grădina de la Cinema Elvire Popesco. În plus, sunt disponibile online și cele selectate anul trecut, printre care La piel que habito 💕
Sunt multe filme, seriale, docu-series non-engleză pe Netflix sau HBO Go, doar că uneori e faină și senzația de festival.
Filmele de la Pelicula 2020
Eu mi-am luat pass-ul cu filmele selectate anul ăsta, prin eventbook.ro, dar poți să cumperi bilet doar pentru unul. Pentru tagline Un festival ca o fiesta, mi-aș fi dorit mai multe filme vesele, dinamice. Uite ce am văzut până acum:
Aleli (Argentina, Uguguay). Trei copii-adulți care trebuie să vândă casa de vacanță a părinților. Mi-a plăcut atașarea de lucruri materiale prin prisma amintirilor. Probabil că așa sunt și eu cu casa alor mei. Cred că este preferatul meu din serie.
La tiera en mis manos (Argentina). Animație scurtă. La început parcă suntem noi toți în pandemie. E o lecție bună de circuitul apei în natură plus grijă de planetă și apă. Aș vrea să văd și restul episoadelor.
Pelé: e origem (Brazilia). Știam că fotbalul este un sport adorat în America Latină, dar a fost interesant de văzut și componenta asta socială. Într-o paralelă cu tatăl său, aflăm cum fotbalul era singurul mod în care un bărbat de culoare putea avea succes. E interesant dpdv cultural și pentru cei care n-au treabă cu fotbalul.
Los dias de la ballena (Columbia). Cristina și Simón sunt doi prieteni care fac graffiti și pictează zidurile orașului în care trăiesc: Medellín. Doar că apare și taxa de protecție, iar lucrurile se complică. Este un ritm cam lent, mai ales că protagoniștii sunt adolescenți.
Planta permanente (Argentina, Uruguay). Cadrul este într-o instituție publică. O dată cu schimbarea administrației, se schimbă obiceiurile angajaților. A fost puțin cam liniar, speram la un boost de energie, fericire pe undeva, dar nu.
Tu me manques (Bolivia). Un film despre relații homosexuale. Un bărbat se sinucide pentru că nu rezistă presiunii societății din Bolivia, iar tatăl și partenerul lui încearcă să-i înțeleagă decizia. Foarte fain să vezi diferențele între generații și între culturi.
Actualizez pe măsură ce văd și restul.
0 Comments