Dragostea pentru plante vii

Acasă, am crescut aproape într-o grădină botanică. Una dintre marile pasiuni ale mamei este grădinăritul. Ar sta printre plăntuțele și floricelele ei cu zilele, dacă ar putea. Când venea vara și ai mei plecau în concediu, mă suna în fiecare zi să mă întrebe dacă am udat florile. Niciodată îndeajuns, aparent, căci în fiecare vară trebuia să moară una-două-trei.

Cu prima ocazie, am fugit de grija asta. Până anul trecut, când colega de cameră m-a întrebat dacă e ok să aducă o plantă vie în camera de cămin. N-aveam de ce să-i spun nu, că ea avea grijă de ea. Era un lămâi de un metru înălțime și cu vreo 5-6 fructe. A supraviețuit până în vară.

Când m-am mutat la apartament, mama deja vedea cum avea să fie balconul în vară: plin de flori. I-au trecut gândurile astea când și-a amintit ce odraslă are. Așa că mi-a lăsat doar 2 cactuși micuți. De care chiar am grijă!

Recent, un prieten a început să-mi povestească cu pasiune despre cum și-a făcut salată cu legumele pe care le creștea la el în apartament și cât de mult se relaxează când are grijă de plăntuțe. Imediat am recunoscut dragostea de plante pe care o are și mama. Însă, spre deosebire de mama, acest prieten are și spirit antreprenorial. A rezultat asta:

Post by Gabriela Deleanu.

Curiozitatea ne-a lovit și pe noi. Colega de apartament, cu care am locuit și la cămin, a fost mai mult decât încântată, a primit un kit cu floricele, pe care le-a și plantat, iar acum e fericită că au ieșit toate.

Chiar dacă am crescut la țară, nu am găsit niciodată o plăcere în a planta… chestii. Așa că am avut noroc că pachetul de la plantuta.ro era complet, avea toate instructiunile de utilizare. Cu procrastinarea din dotare, într-un sfârșit am pus semințele de plante aromatice și după câteva zile a apărut ceva și la suprafața ghivecelor mele.