Când aveam vreo 15 ani, am dezvoltat o pasiune pentru fotografie. Pentru vreo 6-7 ani, am pozat natură, oameni, peisaje, majorate, botezuri, nunți, evenimente sportive. Scoteam ceva decent, dar știam că era loc mult să mai cresc. Voiam să ajung la București mai repede, să pot face street photography cum Read more…
Când crești într-un oraș mic, deseori ți se pare că viața celor care trăiesc în orașe mari ar fi mai cool decât a ta. Sau cel puțin așa mi se părea mie când eram în liceu și abia așteptam să plec la facultate. Poate că de aceea mă și încurcam cu o groază de activități, printre care și artele marțiale.
Ei bine, în perioada în care mergeam la antrenamente l-am cunoscut și pe Flo. Florentin Hriscu. Prof de sport în acte. Instructor de dans la Tecuci în fiecare zi. Youtuber întotdeauna. Și despre ultima parte vreau eu să vă povestesc. (more…)
Când eram eu mai mică și ajungeam pe la ai mei la serviciu (ce mișto păreau atunci birourile!), îmi plăcea tare mult când venea o tanti cu o sacoșă mare de rafie în dungi albastre sau roșii, (more…)
Acum ceva vreme mi s-a spus că societatea poate fi schimbată dacă începem din comunitățile mici, că degeaba se întâmplă lucruri în capitală și orașe mari, dacă în orașele mici și sate lucrurile rămân la fel. Tot îmi răsună cuvintele acestea în minte de vreo 6-7 ani, mai ales când Mi-a pare în fața ochilor un exemplu de bună practică. (more…)
Acasă, am crescut aproape într-o grădină botanică. Una dintre marile pasiuni ale mamei este grădinăritul. Ar sta printre plăntuțele și floricelele ei cu zilele, dacă ar putea. Când venea vara și ai mei plecau în concediu, mă suna în fiecare zi să mă întrebe dacă am udat florile. Niciodată îndeajuns, aparent, căci în fiecare vară trebuia să moară una-două-trei.
Cu prima ocazie, am fugit de grija asta. Până anul trecut, când colega de cameră m-a întrebat dacă e ok să aducă o plantă vie în camera de cămin. N-aveam de ce să-i spun nu, că ea avea grijă de ea. Era un lămâi de un metru înălțime și cu vreo 5-6 fructe. A supraviețuit până în vară. (more…)
De când a scris Cristi despre modelele pe care le avem sau nu în țara noastră, am stat cu ochii deschiși să observ oamenii din jurul meu. Și văd oameni frumoși, respectuoși, care mă motivează și pe mine să fiu așa. Iar atunci când mă încearcă sentimente negative, mi-amintesc de Read more…
Mulți prieteni m-au întrebat ce-a fost în capul meu atunci când mi-am schimbat aparatul foto. Aveam un dSLR măricel, iar acum mi-a dat prin cap să-mi iau un mirrorless micuț. Pe Nikon D60 l-am primit cadou la 17 ani. De-a lungul anilor i-am cumpărat tot felul de cadouri: trepied, obiectiv, Read more…
Știți citatul acela a lui Bukowski – Find what you love and let it kill you? – pe care îl găsim peste tot și care ar trebui să ne motiveze să găsim ce ne pasionează și să facem asta, pentru că în cele din urmă ne-ar face fericiți? Bun, acum Read more…
Uneori mă gândesc la ce-mi place mie să fac în fiecare zi și cum aș putea să-mi monetizez cumva această pasiune. Nu am ajuns încă la stadiul de plan pentru monetizare, însă mi-am dat seama că-mi place să coordonez proiecte, să organizez evenimente. Prinsă de nostalgia vremurilor trecute, am căutat Read more…
Știu această lozincă de aici. Nu mai târziu de luni, începe școala. Sunt acasă-acasă și simt începutul școlii de parcă aș lua încă parte activ: vitrinele sunt pline de cămăși și uniforme din acelea cu șorț albastru pentru clasele primare, librăriile organizează concursuri unde poți câștiga un rucsac echipat de Read more…