E dovadă acest blog că eu stau mult în capul meu, mă gândesc la chestii, găsesc legături sau teorii ale conspirației. Vocile din capul meu care joacă rol de avocatul diavolului sunt foarte distractive. Până când mă împiedică de la ce am de făcut.
Pentru unii e ideea de perfecționism, pentru alții e ideea de eșec.
La mine cred că e un soi de FOMO – frica să nu ratez ceva, care apoi duce la eșec.
De aceea, fac efort activ să ies din cap. Pun muzică alertă în căști și mă pun pe lucru. Nu las vocile să se audă. Ce mai fac este să iau periodic pauze de la yoga sau de la terapie. Ambele sunt activități care-mi sunt mega utile și care mă ajută să fiu ancorată în prezent. Conectată la ce gândesc, să nu fiu robot.
În același timp, efectul lor mă face să analizez prea mult ce zic, ce scriu, cum acționez.
Da, uneori stau jumătate de oră să dau un mail. Să mă asigur că nu am pus prea multe semne de exclamație sau că nu sune în vreun fel.
Iar faza enervantă este că zgomotul din creierul meu consumă energie, iar la finalul zilei pare că am avut o zi plină. În același timp, știu câte lucruri nu am terminat de făcut, mă frustrez, încep alte gânduri.
Deci cea mai bună soluție, pe care ți-o recomand și ție, este pur și simplu să te apuci să faci. Să acționezi. Și lași stresul, grijile, overthinkingul și vocile pe mai târziu.
0 Comments