Auzi, Gabi, tu când intri în concediu? mă întreabă tata într-un apel pe whatsapp pe la mijlocul lui noiembrie. Că mă gândeam că poate mergem o fugă până la Viena înainte de Crăciun.

Sora mea, soțul ei și cei 2 copii ai lor s-au mutat în iulie în capitala austriacă. Tata făcuse deja de 2 ori drumul până la ei, cu mașina, până în momentul discuției. Ne era tuturor dor unii de alții, iar motivul împărțirii sarmalelor mamei era numai bun să ni-l stăvilim.

Bine, hai să vedem ce se întâmplă cu parlamentarele și mergem, îi răspund.

Urmărim știrile, citim noutățile de pe siteul ambasadei, ne hotărâm. Excursia începe joi, pe 17 decembrie: tata pleacă pe la 5 de acasă, pe la 7 și ceva ne întâlnim la Ploiești, să nu mai piardă timpul până la București și-napoi, și-apoi îi dăm spre Vest. Stăm vineri, sâmbătă, duminică, iar luni ne întoarcem.

Trebuie să ne încadrăm până pe 19 decembrie, când Austria intră în carantină generală, și-am sta 14 zile blocați. Până atunci, avem nevoie doar de un test negativ de covid la intrarea în țară.

Dacă ți-e frică de câini, o să te muște

Ideea testului m-a speriat de la bun început. Eu nu pot să-mi dau cu olynth în nas, voi vreți să-mi bag un băț până în creier, sunteți nebuni?! Și-apoi, dacă ies pozitivă? Sigur, eu nu ies cu zilele din casă, dar totuși? Unde fac testul să mi-l dea sigur la timp? Am întrebat în stânga și-n dreapta, sunt clinici destule în București, niciuna care să-ți spună clar că-l primești în mai puțin de 48 de ore.

Tata, pe de altă parte, super dandy relaxat: dacă ți-e frică de câini, o să te muște. Nu ai nimic, o să vezi. Te duci marți să-ți faci testul, până ajungem la austrieci îl primești sigur și va fi valabil.

Mi-am făcut programare la Lotus Med, că e aproape și puteam să dau o fugă în pauza de masă. Eram singură pe acolo, stresată. Mi-au recoltat ce aveau de luat în 2 minute și m-au trimis la plimbare. Le întreb: am vreo șansă să le primesc în mai puțin de 48 de ore? Nuuu cred, dar mâine pe la ora asta le veți avea. Mi-a stat mintea în loc.

M-am întors acasă la fix pentru următorul meeting. Până la sfârșitul programului eram obosită, epuizată de energie, stresată pentru rezultat. Mă uitam la semifinala Chefi la cuțite și dădeam refresh constant pe site-ul clinicii. Ca la păcănele, pe la 9 a intrat speciala: NEDECTAT.

CE FERICIIIIRE pe capul meu, n-aveți idee. Deodată aveam energie și eram fresh. Prietenul meu nu mi-a înțeles reacția: de ce te miri, normal că n-ai, de unde să-l iei dacă abia ieși până la mega. Hai că am scăpat!

T-1: Miercuri

Nu aveam concediu miercuri, așa că între meetinguri și mailuri, căutam cum e vremea la Viena și mă gândeam ce haine să-mi iau la mine. Am făcut bagaje, am împachetat cadouri, am pus bine pungile cu semințe pentru sor-mea. Mă uitam la finala Chefi la cuțite și dădeam refresh pe site-ul spitalului de la Galați. Tata își făcuse testul marți dimineață și încă nu primise rezultatul. Aflase de la o cunoștință că au fost niște probleme tehnice care i-a întârziat.

A doua zi urma să mă trezesc pe la 6: prietenul meu mă ducea până la Carrefour Ploiești, mutam bagajele dintr-o mașină în alta, și la drum! Mama a zis că ne făce șnițele să mâncăm pe drum (cum altfel spre Viena hehe), abia așteptam să mă îndop cu ele.

S-a încheiat finala Chefi la cuțite, am fost supărată că n-a câștigat Roxana Blenche. M-am spălat pe dinți, m-am întors la telefon să verific alarma pentru a 2a zi (nu dorm cu telefonul lângă mine) și am mai dat un refresh pe site-ul spitalului. Apăruse rezultatul pentru tata: POZITIV.

PANICĂ COMPLETĂ!

La ora 12 jumate noaptea, când toată lumea doarme, îl sun.

Măi du-te de-aici! Cum să fie pozitiv? Păi eu nu am niciun simptom, mă simt normal. Păi și ce facem, nu mai plecăm? Și toate bagajele… Nu are cum, mă duc să-mi fac altul.

I-am dat un mesaj soră-mii pe whatsapp și apoi m-a luat panica. M-au lovit toate gândurile din toate părțile. Am plâns și am visat numai rahaturi. Prietenul meu încerca să mă consoleze. Înțelegeam rațional tot ce-mi spunea, dar era degeaba.

T0 – schimbă destinația cu Galați

Nu am cum să-mi imaginez cum au dormit și cum au rezistat părinții mei. Niciunul dintre ei nu se simțea rău. Mama avea cozonaci promiși pentru Crăciun. Bunică-mea de 95 de ani locuiește cu ei. Un rezultat pozitiv de covid nu-și avea locul în ecuație. Trebuia să fie un fals pozitiv.

La ora 10 erau amândoi la Galați să-și facă testul. Mi-au trimis poze cu fișele medicale și eu mi-am reluat refreshuitul paginilor. Eram în concediu, ce altceva aveam de făcut oricum.

Primeam mesaje care-mi urau drum bun și să pui poze să mă bucur și eu de plimbarea ta. Cei din jurul meu erau entuziasmați chiar și de ideea unei călătorii pentru mine. Ah, ce ne lipsesc plimbările! Acum trebuia să le povestesc că nu mai plec și de ce. Toată lumea se sperie de ideea că părinții lor ar putea păți ceva. Coronavirusul e ca o ceață neagră din desenele animate, care se restrânge tot mai mult în jurul nostru.

Mai plecăm? Ne încadrăm să ajungem până pe 19? Dacă stăm în carantină, ne testăm a 5a zi și plecăm? Dacă e pozitiv, nu ne vedem de Crăciun?

Nu știam nimic, așa că mi-am vărsat nervii pe curățat baia.

S-a dus ziua plecării.

T+1 – fiecare la casele noastre

Mă trezesc pe la 5, iau telefonul și dau refresh paginii. Adormisem cu el în mână. Rezultatele testelor alor mei încă nu erau afișate. Am adormit la loc. De la 9 îmi reiau refreshuitul în timp ce trebăluiesc prin casă. E incredibil ce ușor dobândești un nou automatist. Vorbesc cu ei constant la telefon. Se simt bine, își văd de treabă. Au de curățat solarul. L-a sunat de la DSP, i-au zis să rămână acasă. Dacă al doilea test e negativ, se anulează izolarea.

Pe seară, apăsam butonul de Verifică fără să mă uit la telefon, mă uitam la The Crown.

Finally, au apărut!!

Pentru mama, rezultatul e Negativ. PARTY, mănânc cozonaci liniștită de Crăciun!!

Pentru tata, rezultatul e ECHIVOC. The fuck is that? Recomandare: Repetă recoltarea.

L-am sunat pe whatsapp, zic sunteți amândoi acolo? Da, ce-a ieșit? Sunt pozitive? Nu chiar, sunt și mai și. La mama e negativ, la tine e echivoc, trebuie să-l repeți.

[Inserați aici o serie de vorbe și gânduri agresive la adresa covidului, testului, instituțiilor, statului, tuturor.]

Încă un test

Alt drum la Galați, alți 260 lei dați pe test, alte 40 de ore de așteptare?

Tata a repetat testul a treia oară sâmbătă dimineața. Gratuit, de data asta. Încă o serie de refreshuri, așteptând pentru rezultat. Excursia noastră s-a amânat, poate pentru finalul lui ianuarie. Naiba știe ce s-o mai întâmpla până atunci.

Pe la 7 seara a fost gata și ultimul rezultat. Oficial, NEGATIV.

MĂCAR

Măcar sunt bine. Măcar mergem de Crăciun acasă. Măcar nu s-a întâmplat nimic rău. Mă car eu din toate frazele astea.

A fost un rahat care ne-a dat peste cap cu totul. Nu mai gândești coerent, îți fuge totul de sub picioare. Nu primești o explicație clară pentru niște greșeli ale unora care ar trebui să aibă grijă de tine.

Ha Ha Ha, Gabriela. De parcă tu nu știi în ce țară trăiești. Cine știe ce aparat învechit e în spital, cine știe ce contracte s-au făcut pentru un aparat de proastă calitate. Că pentru cei care ar trebui să aibă grijă de noi, suntem doar numere și bani. Iar curând, posibil să contribui și eu la numărul celor care pleacă din țară.

Share Button

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.