Cărți ianuarie 2020

Îmbătrânesc, așa că nu mai țin minte prea bine ce citesc. Sau o fi de invazia de texte de pe internet. Oricum, trebuie să-mi pun ordine în lectură, ceea ce înseamnă că:

1. îmi actualizez profilul de goodreads.
2. listez aici ce cărți am început, citit sau abandonat pe parcursul unei luni.

Lecturile mele variază de la recomandări din cărți, din newslettere și articole, de la prieteni, de pe Bookster și clubul de lectură de la serviciu.

Serotonină de Michel Houellebecq

Nu a fost chiar ceva la care mă așteptam, cumva credeam că e mai medicală de-atât. Cartea este despre hormonul fericirii, dar nu din punct de vedere științific, ci privită natural. Bine, nu chiar natural, că eroul cărții ia antidepresive care să-i stimuleze nivelul de serotonină. Doar că printre efectele lor se numără și greața, impotența, lipsa libidoului, din cauza cărora decide să se distanțeze de cunoscuți. Un citat care mi-a plăcut:

(…) femeile nu prea pricep ce înseamnă dragostea pentru bărbați, sunt mereu descumpănite de atitudinea și de comportamentul lor și ajung uneori la concluzia greșită că bărbații sunt incapabili de iubire, își dau arateori seama că până și cuvântul iubire acoperă, în cazul bărbatului și al femeii, două realități radical diferite.

Scara lui Iakov de Ludmila Ulițkaia

Temă de bookclub. Mi-era dor de ceva rusesc, care să cântărească tone de cultură. Poate e clișeu, poate mi se pare doar mie, dar hey și autoarea a menționat pe undeva că în Rusia copiii citesc până la 10 ani de câteva ori mai mult decât copiii americani. Asta în contextul în care un adolescent ajunge pentru câțiva ani în America. Despre poveste: sunt 2 planuri narative, care ilustrează viețile a 4 generații de ruși, pe parcursul a 100 de ani. De la bunicul care a ajuns în război, la fiul care s-a însurat inconștient, la mama scenaristă care încearcă să le echilibreze pe toate (unde se simte prezența autoarei) la fiul neînțeles care pleacă în SUA și se întoarce după câțiva ani de teribilism.

Behave de Robert Sapolsky

În curs de lectură cu ale sale 900 pagini. Este o carte despre comportamentul uman și elementele care declanșează anumite reacții. Orice comportament trebuie revăzut cu 1 secundă înainte de a se întâmpla, pentru a înțelege reacția, motivul, contextul pentru care s-a activat. Este scrisă într-un mod accesibil de înțeles pentru cineva care abia face diferența între amigdalită și amigdală. Trebuie doar să-ți dai timp să asimilezi.

Curajul de a fi tu însuți de Jacques Salome

Carte abandonată. Mi s-a părut incredibil de slabă. Par să fie fraze dintr-un jurnal, scrise în urma unor diferite observații, care nu se leagă între ele.

Jurnal extim de Michel Tournier

Jurnal extim, adică legat de elemente exterioare ale vieții, precum vremea, natura, acțiunile celorlalți. Nu este despre ce simte scriitorul, pe unde-i umblă mintea sau cum îi bate inima. A fost o lectură simpatică, ușoară, cu elemente care-ți dau de gândit. Care te fac să scoți un Hmm vocal, să-ți spui uite că nu m-am gândit la asta. O notă faină a fost că autorul menționează vizita traducătorului său român, Sergiu Ruba, care a tradus și această ediție de la Humanitas. Citat care mi-a plăcut:

Fie ca memoria mea să funcționeze asemenea cadranului solar care nu indică decât orele însorite.

Inamicul este egoul de Ryan Holiday

Carte pe care am recitit-o, în limba română. Uneori e nevoie să citești ceva în limba ta nativă pentru a asimila complet ceea ce citești. Sau cel puțin de asta am nevoie eu uneori. După cum sugerează și titlul, este despre cum să nu ne lăsăm egoul să ne conducă viața. Să rămânem umili, să ne păstrăm gândirea și curiozitatea de începători, să lăsăm munca să vorbească pentru noi. Cartea este împărțită în 3: Aspirația, Succesul, Eșecul, cu câteva subcapitole pentru fiecare și sunt explicate modurile prin care gestionăm niște situații astfel încât să rămânem cu picioarele pe pământ. O lectură foarte utilă de care cred că avem cu toții nevoie pentru a avea rezultate mai bune, ca societate.

Bărbați fără femei de Haruki Murakami

Temă de bookclub. Cartea este împărțită în 7 povești, despre 7 bărbați care într-un fel sau altul ajung fără femei. După prima poveste (Drive my car), m-am uitat pe copertă să verific că e scrisă de Haruki Murakami. Cam realistă pentru ce m-a obișnuit. Dar am continuat lectura, și până la ultima pagină, am descoperit un exercițiu scriitoricesc foarte subtil și profesionist realizat de a introduce supranaturalul/anormalul în cadre comune. Asta mi-a plăcut mult. Ce mi-a dat puțin de gândit a fost faptul că eu am simțit cumva că în fiecare poveste poveste, femeia face ceva care cauzează singurătatea bărbatului, pe când colegii de la bookclub au văzut acțiunile ca pe niște acțiuni ale unor femei normale, care pur și simplu se întâmplă. Deci sunt eu așa tradiționalistă în gândire?

Majoritatea cărților sunt disponibile pe Bookster. Ți-am lăsat un link către Elefant sau Cărturești pentru că lista asta de cărți poate fi o sursă bună de dat cadou, iar cei de la Cărturești ți le pot împacheta special 🎁 Pentru versiunile în engleză, îți recomand să comanzi de pe Books-express.ro.

Photo by freestocks.org on Unsplash