A fost, după părerea mea, un real succes! Nu m-am așteptat să văd atâția studenți la discursul de deschidere, și au fost destui care au venit și puțin mai târziu.
Mi-a plăcut mult să văd implicarea colegilor studenți și faptul că au venit mulți care chiar să citească și studieze – cabinetul de japoneză și la cel de arabă era foarte aglomerat, la British Studies și la romanice de asemenea erau mulți. Și mai mult mi-a plăcut că profesorii erau deschiși și lipsiți de seriozitatea didactică cu care ne-au obișnuit. A fost drăguț să stai de vorbă cu o profesoară la un ceai sau cafea (made by asls-iști).
Biblioteca Austria și Cabinetul de suedeză au fost deschise doar până la 23:00. Mi-a plăcut mult cum în bibliotecă sunt rafturi până la tavan, ceva de vis pentru mine.
Singurul meu regret este că limbile slave nu s-au implicat, deși nu ar fi fost mare greutate – pentru limbile romanice s-au adus cărți din Edgar Quinet, biblioteca pentru slave este tot în Pitar Moș. Ar fi fost interesant să vedem și noi documentare (despre Rusia) așa cum au fost despre Brazilia sau America.
În final, mulțumesc ASLS că m-a lăsat să-mi expun fotografiile! După aseară am realizat că munca capătă sensuri diferite alături de voi. La mulți ani Ioana încă o dată!
0 Comments