Am în mine o fericire pură, de copil. Mă bucur pentru cele mai simple lucruri.
Mă bucur că am o familie sănătoasă. Și că este pace. Că am doi nepoți incredibil de isteți. Că mă înțeleg atât de bine cu sor’mea și cumnată’miu și, mai ales, că nu mă contrazic cu ai mei. Și că am aflat că bunica este a doua ca vârstă din sat – are 87 de ani. Îmi cam pare rău că nu suntem cu toții acasă, e cam greu să mă obișnuiesc cu ideea că, o dată ce ai familia ta și casa ta, sărbătorile se petrec la tine acasă. Mă bucur însă pentru prietenii pe care îi am. Și că ei sunt sănătoși, și vor fi prietenii mei și la anul.
Și mai sunt fericită pentru că niciun grup de colindători nu a cântat azi Domn, Domn să-nălțăm!. În schimb, au venit câteva grupuri tare faine de copii, a venit și grupul de la biserică, au venit și prieteni de familie să ne colinde. E bine să ai curtea plină de oameni veniți în spirit sărbătoricesc. Cred că anul ăsta satul a prins un aer de sărbătoare prin focul de artificii și prin serbarea organizată la căminul cultural.
Mi-e bine, chiar dacă anul acesta nu mai am pereche. Credeam că nu voi intra în atmosferă dacă sunt singură, dar am aflat că nu-i așa. Trebuie doar să privești partea bună a lucrurilor.
Eu sper să aveți un final de an minunat, alături de cei pe care-i iubiți. S-aveți parte de odihnă și să căpătați putere de muncă pentru noul an. Să fiți fericiți!
0 Comments