De ceva vreme spun despre mine că încerc să duc un stil de viață mai cumpătat și mai minimalist. Nu-mi iese mereu, ba chiar în ultimele 6 luni au fost câteva schimbări majore (mi-am schimbat jobul) care m-au făcut să-mi pierd echilibrul.
Dețin iarăși mai multe lucruri decât aș avea nevoie, rezolv asta prin revizii periodice în rafturi și dulapuri rar folosite (alea par să adune cele mai multe prostioare).
Dincolo de aspectele materiale, minimalismul teoretic mi-a schimbat niște elemente neașteptate în viața de zi cu zi:
Mâncarea – nu-mi plac chestiile complicate, cu multe ingrediente și sosuri. Prefer ceva mai simplu, dar cu ingrediente de calitate mai bună. Am mai povestit despre cum nu-mi plăceau pastele pentru că le știam doar pe cele românești.
Cafea – când eram mai mică, beam cafea la ibric făcută de mama. Apoi am luat o pauză și am trecut la ceai. De când cu frenezia flat white, am revenit și eu la cafea – doar că niciodată nu apucam să o termin de băut. După o excursie în Italia, cu espresso cât cuprinde, mi-am amintit că mie-mi place cafeaua simplă.
Modul de interacțiune – nu-i neapărat ceva nou, că întotdeauna am fost directă, dar acum caut să simplific pe cât posibil orice discuție, cu un strop de radical honesty. Zic și dacă-mi place ceva, zic și dacă nu-s de acord. Reduc pe cât posibil prezența mea în ședințe și discuții, dacă nu am ceva de preluat sau de prezentat.
Consumul digital – nu mai vreau mailuri și notificări multiple pentru același lucru. Iau majoritatea știrilor și articolelor de la alții, prin podcasturi și newslettere. Eu le dau mai departe pe Twitter & pagina de Facebook (DoR & Cristina Chipurici lansează un newsletter pe tema controlului digital, abonează-te aici)
Oamenii – caut să petrec mai mult timp cu persoanele care-mi sunt dragi și cu care sunt pe aceeași lungime de undă. Mai ales că lumea tot pleacă din țară:) Și-apoi, e normal ca oamenii să se dezvolte în direcții diferite și e matur să ne lăsăm deoparte. Pe de altă parte, nici nu mai aștept validări externe de la oameni cu care poate nu am nicio treabă. Îmi văd de bucățica mea.
Obiceiuri – mai puțin mâncat prost, mai multe fructe. mai puțin laptop și telefon după muncă, mai multe abdomene sau ieșiri cu prietenii. Mai puține activități care nu-mi aduc nimic decât satisfacție imediată, mai multe care aduc bucurie.
Simplu este mai bun. Iar asta nu-i doar o frază care a prins bine în reclame. Poate fi un stil de viață, mereu în explorare și dezvoltare. Este personal, o călătorie prin care trece fiecare în felul său. Eu sunt pe-aici să povestesc cum merge la mine.
0 Comments