Recenzie: Jumătate de soare galben – Chimamanda Ngozi Adichie

Continui provocarea personală cu lecturarea unei cărți scrise de o femeie, lunar. A fost cu atât mai dificil cu cât activitatea de la birou a devenit mai obositoare, iar cursurile noi și disertația pentru facultate m-au orientat către alte genuri de cărți. Cu toate acestea, în luna februarie am reușit să citesc Jumătate de soare galben, scrisă de Chimamanda Ngozi Adichie.

Chimamanda Ngozi Adichie a mai apărut pe blogul meu o dată cu postarea De ce avem nevoie de feminism, în care v-am arătat un TED cu discursul ei. Autoarea de origine nigeriană a devenit faimoasă în toată lumea o dată cu versurile de la începutul piesei Flawless, a lui Beyonce. Cărțile publicate de ea sunt:  Purple Hibiscus (2003 – tradusă și în română), Half of a Yellow Sun (2006 – tradusă și în română), The Thing Around Your Neck (2009), Americanah (2013) We Should All Be Feminists (2014). Le puteți găsi pe toate în limba engleză pe books-express.ro.

Titlul Jumătate de soare galben îndeamnă vizual la imagini calde, pozitive, parcă la o Africă de poveste. Ei bine, jumătatea de soare galben pe fundal roșu-negru-verde este steagul Biafrei libere, tema romanului fiind războiul civil din Nigeria anilor 1960.

Acțiunile încep prin a se prezenta în 3 planuri paralele, în câte un capitol. Avem povestea lui Ugwu, ajutor în casă pentru un profesor de la universitatea din Nsukka. Avem povestea Olannei, fata unui afacerist important din zonă, care renunță la lux pentru a trăi la Nsukka cu profesorul. Avem povestea lui Richard Churchill, iubitul surorii gemene a Olannei, un englez care vine în Africa să scrie o carte. De la un început total separat al poveștilor la un sfârșit care îi leagă pe toți 3, acțiunea ne prinde ca într-un vis urât în care vrem totuși să rezistăm și vedem ce se întâmplă până la urmă.

Am scris că este un vis urât pentru că autoarea reușește să creioneze destul de atent și explicativ vizual bunăstarea dinaintea războiului și ororile acestuia. Sigur că știm cumva că în perioadă de război toți băieții și bărbații sunt chemați la luptă, iar femeile au grijă de casă și copii, de cele mai multe fiind și sursa de distracție pentru soldații care le violau.

Partea feministă a romanului

Romanul le scoate în evidență pe cele două surori prin contextul poveștilor bărbaților din viața lor. Olanna și Kainene se dovedesc a fi de cele mai multe ori pragmatice (Olanna adoptă fetița ilegitimă a lui Odenigbo), realiste, pregătite să facă orice să reziste sărăciei și foametei (predau copiilor, importă alimente). Sigur că vocea narativă nu ezită să scoată în evidență greutatea vieții cotidiene pe timp de război, panica, frica, sărăcia care i-a lovit psihologic pe toți, bărbați și femei deopotrivă.

Cartea este și o bună lecție de istorie privind țările africane și cum a fost (și încă este probabil) jucată pe degete soarta acestor oameni de către marile puteri ale lumii.

Citește povestea provocărei literare | Recenzie: How To Be a Woman – Caitlin Moran