Săptămâna aceasta împărtășesc în vlog o parte din încercările mele personale de a scădea numărul de lucruri pe care îl dețin. De la începutul anului am adunat într-un colț vreo 18 items “de dat”, și acum vi le arăt și vouă. (more…)
Am luat prima carte care mi-a picat în mână de la Mario Vargas Llosa doar de dragul amintirilor trecute. S-a nimerit să fie “The Storyteller” – Povestașul în românește, El hablador în limba mamei lui. (more…)
In cazul in care ati ratat informatia pana acum, ma filmez si postez pe YouTube. Vorbesc singura cu o camera despre minimalism, stil de viata cumpatat, frugality, masura in toate. (more…)
Într-o vreme care acum pare din alt secol, dar se întâmpla doar în al doilea an de facultate, am început să predau engleză. Eram în perioadă în care “testam” joburile, să văd ce mi-ar plăcea să fiu “când o să fiu mare”, iar cei 200 lei în plus pe lună nu-mi stricau. (more…)
Cât am crescut și-mi păsa mult de “ce vrea lumea”, aveam în cap doar ideea că nu poți fi împlinit profesional, dacă nu ești persoană publică. Cred că era ceva legat de cum poți fi foarte bun la ce faci doar dacă ești recunoscut de întreg mapamondul că fiind așa. (more…)
Cât de prietenos este un arici? Ariciul nu este un animal prietenos, dar lasă-mă să-ți spun mai multe despre îngrijirea lor.
(more…)
O săptămână în aeroport de Alain de Botton nu este cartea la care te-ai astepta din partea lui. Am tot scris de așteptări, dar nu ai cum să nu le ai când știi că îl citești pe Botton. Când i-am descoperit Essays în love m-am lovit pentru prima oară de intepretarea diferită a iubirii, de ce să nu fi fost cazul și acum-chiar dacă scrie despre un aeroport? (more…)
Londra este cel mai frumos oras din America este prima carte publicată de Laura Dave și nu este vorba despre călătorii – cel puțin nu așa cum ne așteptăm. (more…)
O seară ca oricare alta – în tramvaiul 24 care mă duce spre casă, mă uit la o femeie care urcă la Domenii, cu plase de cumpărături care o depășesc în volum. E îmbrăcată clasic, iar pe față i se vede oboseala unei săptămâni de lucru. Așa arată femeia normală la noi. Și gândul îmi fuge la femeile pe care le admir în orașele străine pe care le văd. (more…)
Final de 2017. Ce repede a trecut și anul ăsta și parcă n-am făcut nimic. Am văzut atât de multe locuri și cunoscut atât de mulți oameni, dar n-am rămas cu mai nimic. Totul a fost rapid, să bifez și asta pe listă. Lista de 1231243 de lucruri de făcut înainte de 30 de ani. Că atunci vine sfârșitul lumii. Dar din 2018 schimbăm lucrurile. De la anul (de lunea viitoare, gen), am planuri mari. (more…)