Băieții ăștia japonezi mă fac să regândesc pasiunea de mult uitată pentru cultura insulelor est asiatice. Să-i luăm pe rând:
Pădurea Norvegiană a lui Haruki Murakami a fost o carte musai de citit într-o perioadă, eu am ajuns la ea cu întârziere. Mi-a luat și mult să o citesc, trăgeam de ea. Eram curioasă de ce se mai întâmplă, dar nu voiam să se termine prea repede. Ba chiar am găsit-o la soacra soră-mii, am întrebat-o ce părere are despre ea. Mi-a spus ”Acțiunea e mai de tineret așa, dar modul cum gândesc japonezii e tare interesant, îmi place.” Haruki drace, cucerești minți fără oprire.
Acum sunt cu 1Q84, sunt în același proces de lazy&curious reading.
Audiția lui Ryu Murakami m-a enervat rău. Dar am citit-o. E genul de carte al cărui subiect te enervează ,dar e scrisă într-un stil catchy. E despre un bărbat care organizează o audiție falsă pentru un film pentru a-și găsi soție. Asian fuckups I guess.
#MurakamibyMurakami este o expoziție pe care am fost norocoasă să o prind în cea-mai-tare-clădire-de-muzeu Astrup Fernley Museet în Oslo. Cum artistul are și proiecte de media, se simte puternic influența mediului publicitar, mai ales dacă ne gândim la culorile țipătoare și contrastante, și la subiectele sensibile pentru cultura vestică.
Acești 3 artiști mi-au rămas în minte și mă forțează să găsesc mereu alte perspective, să fac zoom-out și să văd pădurea de copaci. Dacă n-ai apucat să îi descoperi încă, take a moment și caută-i. Te vor marca, I’m telling you 🙂
—
Poti fi la curent cu ce face Takashi Murakami urmarind aceasta pagina: artsy.net/artist/takashi-murakami
0 Comments