Simt că m-am aruncat în cuvinte prea mari când am zis că încep o perioadă de minimalism. Nu-mi iese să “scap” de atâtea lucruri încât să pot afirmă pe bune că duc o viață minimalistă. Mă bucură niște încălțări la fel de mult cât mă bucură să-mi urmăresc țestoasele sau să mă plimb prin locuri noi.
Așa că m-am gândit să-i spun simplitate. Însă ce mai înseamnă o viață simplă?! Mă bucur atât de mult de lucrurile care-mi fac viață mai frumoasă și mai ușoară, încât “simplitatea” mea nu se pupă în niciun fel cu simplitatea de la țară, de exemplu.
Așa că am făcut un pas în spate și am privit altfel imaginea de ansamlu așa că i-am spus cumpătare. De la cumpătarea în cumpărături vine și minimalismul/simplitatea aia pe care o caut in viața de zi cu zi. Sa vedem ce iese.
—
Când eram în primul an de facultate, erau în mare vogă magazinele alea cu 13-26-39 lei, de unde-mi luam cele mai proaste bluze și tricouri, care se rupeau și deșirau după câteva spălări. Aia a fost prima lecție pentru mine de cât dai, atâta face. Atunci mi-am dat seamă că decât să am 3 tricouri ieftine și proaste, mai bine unul mai scump și bun. Atât e de simplu.
—
Aveam nevoie de o denumire doar pentru o justificare socială, știu. E fix că diferență dintre a spune că ești vegetarian și a ține post.
0 Comments