de Ionel Teodoreanu.
693

“Dintre romancierii nostri, Ionel Teodoreanu este cel mai ilustru fabricator de fraze cosmetice. Descrierea bluzei unei tinere se impregneaza de senzualitatea facila a sapunului de toaleta. Metaforele suprima obiectul descris asa cum ambalajul tinde sa se substituie produsului.” scrie Nicolae Manolescu in ‘Istoria critica a literaturii romane’

Lecturarea acestei carti mi-a luat cam 3 saptamani. Subiectul, actiunea, nu sunt dificile. Insa, am patit ca si la volumul ”La Medeleni”, cand am citit incet, rar, cu pauze, pentru a-mi putea imagina cat mai bine situatia si personajele, cautand sa apreciez fiecare atribut, ceea ce la G. Calinescu evit si sar peste randuri. Romancierul are un talent extraordinar in crearea de personaje feminine extraordinar de vii (in acest roman, Luli si Gabriela). Criticii compara cu usurinta “Lorelei” cu “La Medeleni”, insa cred ca in sufletul cititorului cele doua sunt bine delimitate.
Ce am invatat eu e ca femeia alege cum sa se poarte fata de sotul ei si fata de societate; ca trebui sa ne bucuram pentru fiecare lucru mic; “Viitorul? O perpetuare a zilelor prezente, prin anotimpuri.”

Share Button
Categories: cultural

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.