Cărţi pe care le recomand

Din ultimele lecturi personale, am de recomandat 3 cărţi mari şi frumoase:

http://www.cartile-adevarul.com/17-doamna-bovary-p-17.html

Madame Bovary de Gustave Flaubert

Mi-a plăcut povestea pentru că m-am regăsit uneori în ipostazele Emmei Bovary. Mă refer la stările de plictis, când nu avea chef de nimic, când trecea de la fericire la depresie fulgerător.

O recomand deoarece ilustrează foarte bine what goes around comes around, adică roata se întoarce.

Ea l-a făcut pe soţul ei să sufere, bietul doctor Bovary făcându-i toate mofturile, iar pretenţiile Emmei nu puteau fi îndeplinite niciodată. În final ea a murit, de boală, nu de bătrâneţe. Karma is a bitch!

http://goo.gl/Wo9Bp

Papillon de Henri Charriere este un tip de roman aparte. Adică eu nu am mai citit ceva de genul până acum. Este vorba de un condamnat la muncă silnică pe viaţă, care în 12 ani evadează de vreo 4 ori de pe diferite insule din apropierea Guyanei franceze. După a doua evadare (parcă) ajunge într-un trib de indigeni unde trăieşte pentru câteva luni foarte bine, alături de două surori care-i devin soţii. Însă renunţă la viaţa aceea paradisiacă pentru răzbunare. Şi apoi este prins din nou.

Deşi este condamnat pentru asasinat, el este respectat de conducătorii închisorilor şi familiile acestora. Din cartea asta am învăţat că nu trebuie să judecăm oamenii atât de repede. A avut un motiv să comită crima, însă el este un om inteligent, care ştie să se descurce singur.

La paradisul femeilor de Emile Zola este o carte care am luat-o din biblioteca sor’mii fără să mă uit prea mult, aveam nevoie de o carte pentru drumul spre casă.

La început am fost indignată de principiile mercantile după care se ghidează personajul principal masculin – Octave Mouret, făcând femeile să pară foarte superficiale, dispuse să cheltuie oricât pe nişte nimicuri care dau bine.

Situaţia a fost salvată (nu de fetiţele Powerpuff) de personajul principal feminin – Denise Boudu, una dintre angajatele susnumitului, care nu acceptă să ia cina şi apoi desertul cu şeful său, aşa cum făceau unele colege.

Am găsit pe bookblog ilustraţia de mai jos, care descrie cum nu se poate mai bine subiectul romanului.