Cred mult în independență. Financiară, emoțională, motrică. Să am permis de conducere în cazul unei urgențe, chiar dacă nu conduc zilnic. Trag de mine să fac mișcare periodic astfel încât la bătrânețe să fiu activă și să nu depind de alții.
De aceea, mă supără atunci când mă doare capul dup-amiază dacă nu beau cafea într-o zi. Mi se pare o mare slăbiciune pentru că nu pot să mă concentrez pe ce am de făcut pentru că trebuie să dau o substanță corpului.
Cu lucrurile de bază: somn, apă, mâncare, nu mă joc. Sunt lucruri simple care te fac să funcționezi.
Însă cu substanțe artificiale, nu înțeleg. Mai ales, nu înțeleg de ce sunt puse lângă eticheta de „libertate”: țigări, cafea, alcool, droguri. Nu înțeleg de ce oamenii cu aceste tipuri de vicii au acest discurs în care le este lezată libertatea dacă nu își execută viciul.
Mi se pare că dacă nu aș putea să funcționez fără o substanță (de ex, să dansez fără alcool) îmi afectează toată independența și libertatea de a face ce vrea. Trăiesc într-o țară în care am voie ca femeie să consum alcool, dar sunt în regulă dacă nu o fac.
Iar dacă ai un astfel de viciu, te invit să te gândești puțin și din această perspectivă. Cât de „liber/ă” ești să faci ce vrei sau ești constrâns/ă de o dependență?
* nu intru în discuții pentru tratamente prescrise de medici
sursă foto Lance Reis
0 Comments