De prin liceu am perioade de vegetarianism, adică nu mănânc carne. În extensie, devin pretențioasă la brânzeturi și ouă. Le zic perioade pentru că nu mă țin foarte mult. Cei cu experiență probabil că zic că nu-mi doresc suficient de mult, și probabil că au dreptate.
Pentru mine, o dietă bazată pe plante înseamnă cel mai mult sănătate (iată o pandemie transmisă de la animale, pe lângă colesterol ridicat și altele asemenea). Apoi, înseamnă mai puține animale ucise, că mă simt ipocrită când zic că iubesc animalele în timp ce mănânc carne la grătar. Și apoi mai este și situația naturii, că tot mai multe ecosisteme sunt distruse să facă loc fermelor industriale. Este și acolo un adevăr, că la 7,800,000,000 de oameni pe tot globul, trebuie să fie hrăniți cu ceva. Pe de altă parte, dacă am cumpăra cu toții doar cât am avea cu adevărat nevoie…
În fine, nu vreau să fac eu teoria chibritului aici.
Prima dată am scris aici pe blog acum 12 ani că renunț la carne. Ce s-a întâmplat între timp:
- Am deranjat lume. Atunci când merg în vizită la alții, mă simt prost să zic că eu nu mănânc ce au ei pregătit. Toată lumea mănâncă ceafă cu cartofi prăjiți, nu? Chiar și la ai mei acasă mi-e greu să zic că nu mănânc ceva. Noroc de perioadele de post, că scap fără prea multe întrebări, hehe.
- Am găsit mai greu ingrediente bune. Și sunt și mai scumpe, să fiu complet onestă. Nu poți băga banane, cartofi și băuturi pline de zahăr, că nu-ți ajuți corpul cu nimic. Din fericire, în ultimii ani, cel puțin în București, este mai multă diversitate în magazine. Cum ar fi băutura cu ovăz fără zahăr, nomnom!
- Restaurantele încă nu au multe preparate fără carne. De câteva ori am pățit să comand cartofi cu salată, iar răspunsul e că alea sunt garnituri și că trebuie să-mi iau și fel principal – ceva cu carne. Dar, din nou, în București s-au mai schimbat lucrurile și găsești surprize plăcute. Precum gazpacho cu căpșuni sau coaste de porumb, ca la Pickles.
Mă bucur că locuiesc în București, că pot să cumpăr ce-am nevoie. Că bucătarul casei e deschis să gătească variat. Sper ca în timp să mă învăț și cum să gestionez relațiile cu ceilalți.
Revin în alți 12 ani cu un update 😅
0 Comments