Mare noroc pe capul meu ca am o sora mai mare care locuieste in alt oras, adica Bucuresti. Pentru 3 zile iara stau pi capu’ ei. Cand ma intorc iar se iau oamenii de mine ca vorbesc cu accent ‘da’ Bucuresti. Sincerely, whatever!
In tren citeam eu frumos ‘Studii despre iubire’ a lui Jose Ortega y Gasset si in fata mea era o tipa de vreo 16 ani cu taica-su si un tip de vreo 21 de ani cu laptop si asculta muzica sa auda tot vagonu’, adica fara casti si devenise destul de iritant sa asculti incontinuu ‘voilaaa lalalaaaa’ si ‘this is freedom…you’re smiling…i’m smiling too’. Ce voiam sa zic: erau astia 2 atat de romantici. Nu vorbeau, ci comunicau… altfel. Din cate am observat, Ea ii scria pe un servetel, iar El ii raspundea pe laptop. Credeam ca astfel de intamplari se intampla doar in carti/filme. Foooarte aiurea.
Ce am facut azi: am batut-o pe sormea la cap sa mergem la film. Si cum multa lume pe net a vorbit despre Amintiri din Epoca de Aur. Din pacate nu mai era primul in cinema si l-am vazut pe al 2lea. A fost foarte misto si fain si cu adevarat bun. Si romanesc. A fost interesant pentru mine sa vad ce se intampla in vremurile in care nu eram nici gandita. Acum imi pare rau ca nu l-am prins si pe primul. Poate il gasesc pe net:D.
Atat pana acum. Alte noutati later 🙂
0 Comments