Primăvara aceasta am avut a cincea experiență de tip muncă (work) + vacanță (vacation), workation, de data aceasta în Spania continentală. Până acum am mai fost în Tenerife, Thessaloniki, Gran Canaria și Creta. Sunt locuri mai calde decât acasă și mai colorate decât Bucureștiul. E cu muncă pe timp de zi și explorat pe timp de seară și weekenduri.
Sunt recunoscătoare că pot face lucrul ăsta, că am pașaport românesc și că mi-e ușor să umblu peste tot prin Europa. Și că muncesc într-un domeniu unde nu trebuie să mă prezint la birou zilnic.
Suficient cu contextul, să las mai jos câteva idei despre Spania:
- Este locul perfect pentru vârstnici. Totul este adaptat pentru oameni cu diverse handicapuri – ba chiar sunt locuri naturale cu recenzii pe gmaps că nu sunt ok de vizitat de cei cu mobilitate redusă.
- Mulți palmieri mai sunt în țara asta.
- Costa Blanca, din sud estul Spaniei, este o zonă extrem de frumoasă. Doar că ușor prea amenajată, în ideea că sunt multe blocuri și prea mult ciment. Dar altfel nu cred că poți susține accesibilitatea de la punctul 1.
- Spaniolii sunt extrem de ospitalieri și amabile, chiar și cu străinii, chiar și când le vorbești stâlcit limba.
- Dacă mă mut în Spania, probabil va fi în Granada sau Valencia, din ce am vizitat până acum.
- Câtă infrastructură au oamenii ăștia!! Au autostradă lângă autostradă, adică peste 15,000 de kilometri.
- Este enervant câte evenimente și activități au pentru localnici, inclusiv într-un oraș mic precum Torrevieja, în afara sezonului estival.
După ce stai o perioadă într-o astfel de țară, înțelegi de ce atât de mulți români au ales-o să le fie casă. Sigur, dor de patrie, dar când nu te enervezi în 2 minute după ce ieși din casă, e soare afară și e energie pozitivă în jur, te obișnuiești cu dorul.
0 Comments