Un eveniment recent din știri mi-a confirmat a nșpea oară cele două concluzii din titlu:
- îmbătrânim extrem de prost și nu devenim mai înțelepți
- instituțiile statului nu înțeleg ce se întâmplă în viața de zi cu zi
Situație: se dă un festival (Untold), unde este o scenă dedicată muzicii pe care o ascultă copiii din ziua de azi (Alchemy). Muzica se numește trap, a apărut pe meleagurile locale de prin 2015, a mai avut niște influențe locale (s-a combinat cu ritmul de manea, ceea ce a dus la trapanele). Până și Selly a făcut o trupă de trap (5 Gang) la un moment dat, cu mesaje mai cuminți, dar în aceeași direcție (gagică-ta e la mine în DM îmi dă mesaje fără sutien).
La acest festival cu 10 scene (sau câte-or fi) au participat zeci de artiști care sunt populari/mainstream acum printre tineri. Pentru că ăștia vin să se distreze și să consume (muzică, băuturi, mâncare, sau ce vând sponsorii). Deci cam toți participanții au fost „validați” deja de public. Prin ascultări pe youtube/spotify, popularizat pe tiktok sau mers la alte concerte.
În acest context, bătrânii (termen cu intenție peiorativă, nu de vârstă) sunt deranjați de mesajul muzicii pe care o ascultă copiii.
Nu sunt fana muzicii trap neapărat, sunt câteva piese care-mi plac. Dar înjurăturile nu-mi dau o stare bună, pe niciun ritm, iar mesajul misogin și degradant față de femei mă scoate din sărite. Așa că nu le ascult. Dar la fel de bine nu ascult nici muzică populară românească. Bun îi vinul ghiurghiului cum e mai potrivit ca mesaj versus că beau trapperii Hennessy?
Nu e treaba mea ce ascultă alții și ce muzică se pune la un eveniment privat unde nu sunt obligată să particip.
Așa că de zic că îmbătrânim prost
- uităm că am fost tineri și că am ascultat și noi muzică diferită, anti-sistem
- dacă ne amintim ce muzică se asculta (ex: paraziții), scuzăm mesajul greșit că așa a fost dintotdeauna.
Nu mai bine ieșim noi cu un mesaj și cu o educație care să zică: măi copii, petrecerile nu sunt doar cu droguri ca în muzică, iar sexul nu e ca în filmele porno?
Nuuu, asta înseamnă muncă.
De ce zic că statul e paralel cu realitatea
Unul dintre artiștii care a urcat pe acea scenă la acel festival și care cântă o muzică pe care eu nu o ascult, a fost amendat. Cu 1000 lei, nu-i mare chestie. Însă în acest context s-a trezit o instituție a statului să amendeze (probabil singur artist de pe scenă de etnie romă și care provine dintr-un mediu sărac, dar asta e altă discuție).
În loc să educe populația cu privire la cum funcționează arta, muzica, de ce trebuie să fim toleranți unii cu alții și să nu discutăm doar în greșit/corect, ci să înțelegem termenul de „diferit”, se folosește metoda ușoară.
Pedeapsă.
Plus că asta creează un precedent pentru pedepsirea muzicii și mesajelor care contravin urechilor cuiva. Ce urmează, să interzicem orice nu se supune unor valori setate adhoc?!
Extra – dezamăgirea adolescenților
Scriind rândurile de mai sus, m-am mai gândit la ceva.
Evenimentele recente confirmă încă o dată că tinerii nu sunt acceptați. Artiștii pe care ei îi ascultă sunt pedepsiți. Educația nu le este de ajutor. Părinții se plâng pe obositul de facebook. Nu găsesc niciun punct de înțelegere cu ce le oferă țara asta.
Teoria conspirației: descurajarea voturilor din partea tinerilor, care chiar și-ar dori o schimbare, dar vor prefera o schimbare de domiciliu, să renunțe la țara asta.
0 Comments