Zăpada e pentru mine unul dintre declanșatoarele care mă duce înapoi în timp. Mergeam spre casă mai devreme și am văzut un puști care se juca singur cu zăpadă în curtea blocului. Și am avut un moment din ăla de pe vremea mea, era ulița plină de copii.
Mai ții minte, când erai înfofolit cu fular înnodat la spate și cu geaca cu 2 mărimi mai mari? Când alergai după sanie și la bulgăreală? Când te mânca fruntea de la fesul transpirat și erai cu nasul roșu și înghețat?
Și apoi la adolescență, uf! Când nu simțeam niciun frig și umblam cu spatele gol. Un bluziț, un tricou, capul gol, și aia a fost. Cu gleznuța goală nu am fost, ce-i drept.
Nu mai zic de teambuildinguri, excursii, plimbări și bulgăreli la munte până la 30 de ani. Că încă nu m-am apucat de sporturi de iarnă.
Are, măi, zăpada puterea asta magică de a transforma orice moment într-o joacă.
—
Știu, e fleoșcăială după ce se topește. E enervant să deszăpezești aleea în fața casei sau mașina. Îți strici încălțările.
Dar ăsta e cursul naturii, bucură-te de el.
Ca atunci când erai copil ❄️
0 Comments