Ce e cu atâtea reclame pe stradă la pariuri sportive și păcănele? Dacă apar reclame la tv care nu mă interesează, schimb canalul. Pe internet, le bifez că nu mă interesează subiectul. Ce fac pe stradă, când sunt peste tot și NU ÎMI PASĂ. Nu poți spune că nu te uiți, că le sesizează creierul oricum. Nu există o limită pe undeva?

În extensie, când apar reclamele și pe șosea? Că pe stâlpi și pe afișe stradale nu mai e loc. Vreau un București colorat, dar nu în roz și albastru și galben de la reclame, mulțumesc.


București, ce drag îmi ești. Am găsit într-un articol de pe dela0.ro citatele astea despre București și mi se pare minunat.

În septembrie 1837 descindea în București Ion Codru Drăgușanu: „Iacă-mă în Babilonul României”. O vie întipărire îi produc varietatea și policromia costumelor: „giubeaua turcă, ișlicul armenesc, apoi ceacșirii scarlatini rivalizează cu dulama circaziană, atila maghiară și fracul germano-franc. Tot așa e cu încălțămintea: cizme roșii, meși galbeni și cipici negri europeni”.

Și pentru colonelul francez Eugene Poujade, care sosește la noi în 1849, capitala Valahiei este un oraș al contrastelor: „Viața orientală, care se duce, și cea europeană, care îi ia locul, se ating între ele la tot pasul, succedându-se ca într-o panoramă”.

România în întregimea sa mi se pare un amestec cultural extraordinar, de care nu suntem învățați prea multe în școală. Iar Bucureștiul cu atât mai mult e ca o shaorma cu de toate, care adună neamuri de peste tot.


Tot din seria Bucureștiului, s-a deschis mall și în capătul meu de lume, în Bucureștii Noi: Colosseum Mall. Nu sunt toate spațiile ocupate încă, dar cele deschise au reduceri de 20% la deschidere. Eu sunt încântată că va fi și-un cinematograf, din lanțul Happy Cinema. Să vedem cum va fi întreținut totuși. La 2 zile după deschidere circula un clip în care se scurge apa din tavan în food court.


Ați completat recensământul online? Oare ce vor zice generațiile următoare despre noi? În contextul ăsta, vă invit să citiți tot pe dela0 un articol despre recensământul din 1912. Cum trăiau românii acum 110 ani: Așezarea caselor în grupuri de cătune și sate este cea mai obișnuită în România. Și să ne gândim la casele vechi din țările vestice și apoi să ne comparăm mai puțin cu la nivelul de civilizație. Hai să recuperăm.


Fraze la care să renunți: “parcă ziceai că…”. Sunt unii oameni care și-au ratat cariera de contabili. În sensul că-ți contabilizează ție acțiunile 🙂 Un soi de poliție a afirmațiilor pe care le scoți pe gură, mereu pe fază să nu calci pe contrasens. Parcă ziceai că nu bei vin roșu, acum ce faci. Nu mă înțelegeți greșit, nu-mi plac oamenii care mint sau care sunt ipocriți. Cei care una zic și alta fac. Oamenii au dreptul să se răzgândească. Li se poate schimba situația medicală. Sau pur și simplu vor să încerce lucruri noi în contexte diferite. Lăsați-i să trăiască.

Share Button

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.