E joi seara, după primul al doilea prin tur de alegeri prezidențiale. Nici în iarnă, nici acum, nu au candidat persoane cu o viziune de stânga pentru o viața așa cum îmi doresc.
Acum, cel mai rezonabil candidat pentru un mine este un conservator matematician, cu un minim de bun simț.
Dar aici este România în zilele noastre, oricât de deschisă la minte și preocupată de alte lucruri sunt eu.
–
Pe de altă parte, cum am contribuit eu la direcțiile acelea de dezvoltare?
M-a întrebat cineva de ce mă simt obligată să fac asta. Mi se pare ipocrit să cer lucruri din neant. Dacă vreau o lume mai bună pentru mine, trebuie să acționez în acea direcție. Plus că, ce înseamnă bine pentru mine nu e neapărat același bine și pentru ceilalți, ba chiar s-ar putea să-mi facă rău.
–
Aud de la prieteni și cunoștințe că X, Y sau Z nu sunt buni, nu sunt suficient de frumoși cu stea în frunte. Mi se pare o disonanță între realitate și imaginație. Între iluzia social media că lucrurile ar trebui să fie într-un fel, și modul în care acestea se desfășoară în realitate.
–
Sunt foarte de stresată cu ce ar însemna pentru mine – o femeie care are un mic business și care are contracte cu străini – o conducere extremistă a țării.
0 Comments