La origini blogul era un jurnal online. Acum, a devenit pentru mulți o formă de antreprenoriat. Nu poți condamna oamenii că-și câștigă traiul într-o formă sau alta. Mie îmi pare rău doar că nu pot să scriu nimic sincer și pozitiv despre ceva, că sunt băgată într-o oală cu ceilalți – aaa, ai primit ceva să scrii asta, nu? Nu.

Vreau să-mi țin blogul cât mai personal. De multe ori zic că scriu pentru mine. și atunci de ce mai dai share la postări? Scriu pentru mine, pentru dezvoltarea mea. Am nevoie de ceilalți pentru feedback, iar ceilalți nu pică din cer pe gabrieladeleanu.ro, trebuie să vadă un link pe undeva, nu?

Aberez mult zilele astea. Nici nu mai știu pe ce lume trăiesc. Mi se întâmplă prea multe simultan și mi-e frică să nu cedez curând. Nu vreau să aud ți-am zis eu că fac urât!

*

Nu-mi mai place la facultate. Adică nu-mi plac unii profesori. Nu-mi place că fac cursul practic cu doctorande tinere și fără experiență. Nu-mi place că trebuie să învăț pe de rost niște definiții în rusă. Nu-mi place că nu am mai mult timp să citesc. Am ales filologia pentru că există cursul de literatură, altfel mă duceam la traducători. Doar că nu voiam să devin un robot.

*

Mă simt împlinită la 20 de ani. Fac niște chestii foarte mișto și-mi pare rău că ratez altele. Și îmi mai pare rău că nu mai țin facultatea în planul principal, dar am realizat că nu aș fi cine știe ce dacă aș fi legată doar de drumul facultate-cămin.

*

Nu v-am scris de cămin. Îmi place “viața de cămin”. Nu credeam că mă voi obișnui. Din fericire am și o super-colegă de cameră.

*

aveți grijă de voi:)

 

Share Button

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.