Oare se mai scriu cronici de evenimente sau concerte? N-am idee, că acest articol are scopu să-mi amintească de un concert care a ajuns rapid în top preferate.
Albumul Deliric X Silent Strike III a fost lansat anul trecut, am avut de la prima audiție piese preferate precum Totul e Mid sau Nichita. Mi-a părut rău că nu am fost în oraș pentru niciunul dintre concerte, așa că atunci când au anunțat Bucureștiul, am cumpărat bilet instant.
Concertul a fost la Halo events, un spațiu mai nou din oraș. Organizare bună, nu am stat la coadă la intrare. Barul a avut mai multe ”stații”, nu știu cum să le zic, cu barmani care se mișcau rapid la cocktails, iar berea a fost rece mereu, un plus la orice event.
Ca idee extra, evenimentul a avut o idee clară despre audiențe: oameni adulți, cu salarii pentru că romul a fost Bumbu, în meniu găseai ginger beer, iar afară era și o rulotă cu mâncare. Ca adult responsabil, am apreciat aceste detalii care mi-au făcut seara mai bună – deși nu am consumat niciunul dintre produsele menționate, acum îmi dau seama.
Venind vorba de public, mulți oameni, dar spațiul nu s-a simțit neîncăpător, a fost potrivit pentru atmosferă. Ca la orice concert, a fost un mix între fani și oameni care au o idee vagă despre artist și au zis „hai că vin și eu”. Este important ca acei oameni – mai ales dacă sunt bărbați cu înălțime peste 1,80 și nu dansează – să stea cât mai într-o parte sau în spate, astfel încât cei mai pitici să poată vedea ceva pe scenă. Ok, dacă te mai miști și dansezi, îmi găsesc un ritm să văd pe lângă tine, dar tipule în tricou alb care ai stat cu brațele încrucișate și nemișcat toată seara, o să te țin minte mereu.
Bun, acum despre concert.
În deschidere au cântat Tomi Marfă și Maximalian, care au încălzit publicul la fix. În timpul pieselor lor, a fost ceva off cu microfoanele pentru că nu prea se auzeau ce fredonau.
Însă, din fericire pentru momentul principal sunetul a fost clean și clar. De la Am visat că schimbăm lumea la Șefu, nu știu când au trecut cele 80 de minute de concert. Am dansat și m-am mișcat non-stop, energia a fost magică. Pe ecranele laterale și pe cel din față au rulat vizualuri pentru fiecare piesă, astfel încât am intrat și mai mult în poveste. M-am simțit excelent pe tot parcursul concertului și mă bucur că am putut să ascult aceste versuri live. I-am avut pe scenă pe Muse Quartet, Doc și Vlad Dobrescu, am ascultat și melodii mai vechi, a fost mișto de tot.
Cât despre afterparty, mi-ar fi plăcut să fi rămas, dar nu m-a prins. Tranziția de la Deliric la playlistul DJului de la Hip Hop Takeovers m-a scos complet din film și m-a teleportat în Kulturhaus acum 15 ani. Poate mai ajung la alte petreceri de la ei și va fi altfel.
S-a văzut că evenimentul a fost organizat în regim propriu, a avut o poveste cap-coadă. Cred că este important să mergem în continuare la concerte dedicate unui artist/unei trupe, versus festivaluri. De fapt, e important să ieșim din casă și să vedem live artiștii care ne plac, nu cred că putem fi prea pretențioși.
0 Comments