Am 11-12 ani și știu că de Sf. Maria pot să merg la bâlci la Tecuci. Rămân peste noapte la finii care locuiesc în zonă, că de la mine din sat până acolo e ceva de mers și e ceva până la cașcarabetă. Acum îmi dau seama că nu am amintiri cu părinții mei la bâlci, că ei munceau și în weekenduri, și mă trimiteau acolo cu prieteni de familie care aveau copii de vârsta mea.
În fine, nu vreau să povestesc despre copilăria mea, ci despre cum acel bâlci aduna adulți și copii din jurul orașului și seta o energie. Adulții cumpărau geci de piele, iar la copii se setau trendurile pentru jucăriile noului sezon.
Ultima oară când am fost la bâlciul din Tecuci s-a întâmplat acum vreo 7 ani poate – eram cu nepotă-miu. Și nu mi-a plăcut să văd că bâlciul era despre veșnicii mici și bere. Nori de fum de grătar și mese lipicioase de lemn pe care e vărsată berea.
Acum pare că orice chermeză publică trebuie doar să includă grătare și bere proastă la draft, și aia e.
Doar că nimeni nu mai este impresionat.
Prețurile au crescut, grătarul ăla îl face oricine acasă. Easy skip, cum s-ar zice.
Comunitatea o aduci aproape prin participare activă.
De aia mă duc la tot felul de sărbători și festivaluri, să descopăr comunitatea locală. Așa a fost la Festivalul Cașcavelei de la Valea Doftanei. La Festivalul Trandafirilor de la Kazanlak. Sau la TIFF de la Cluj (din altă ligă, dar proporțional are același efect asupra locuitorilor).
Dacă mă voi întoarce vreodată la Tecuci o să fac mare festival al muștarului și aș aduce toți producătorii locali să participe. (Artesana, de exemplu, are fabrica la Tecuci.) Dar am speranța că până atunci se va schimba ideea de bâlci și cei care locuiesc acolo vor face ceva.
Rămân aici să raportez 👀
0 Comments