În calitate copil crescut la țară, am (avut) prin apropiere mai multe neamuri de animale – vaci, porci, păsări, cai sau oi. Aici la mine la țară, animalele sunt ținute destul de liber. Păsările stau într-un țarc cât să nu strice grădina de legume. Vacile se duc la cireadă să pască. Treburi din astea țărănești.
Când eram mică mâncam numai carne, chiar nu înțeleam rostul unei mâncări dacă nu conținea carne. De-a lungul timpului însă am mai citit, m-am informat și pretențiile mi-au crescut.
Am aflat că nu prea e bine să mănânci carne roșie, așa că am renunțat rapid la carnea de porc. Oricum nu prea-mi plăcea mie animalul ăsta așa mare și care făcea mizerie constant, deci a fost ușor. Apoi m-am hotărât să renunț la carne de vită – și asta a fost ușor că-mi aminteam de ochii vițeilor când îs mici și mi se făcea milă. După, ar mai fi peștele – ți se cam face scârbă când te gândești în ce apă murdară trăiesc și cum nu bei decât apă îmbuteliată și analizată.
Când ajung la pui însă, nu prea mă pot lăsa. Imaginile cu păsări crescute în baterii metalice nu mă conving pentru că eu mănânc pui de la mama de acasă, crescut liber și hrănit cu urluială și grăunțe.
Recunosc, nu mă ține mereu să fiu în control. Dacă mi-e poftă de pizza, mănânc – și recunosc că nu știu mereu ce carne e acolo. Ce contează este să îți asumi responsabilitatea și să nu te abții de la pofte, căci într-un sfârșit vei răbufni și vei mânca necontrolat. E bine să faci diferența între a nu putea să mănânci ceva și a nu vrea, căci este diferența dintre a lua altcineva decizia pentru tine și să hotărăști tu. Atunci când ai un motiv intern, îți dai seama că nu-ți mai place.
De exemplu, mulți ani mâncam mezeluri multe și dintre cele mai sintetice. Lucrurile s-au schimbat când am aflat cum sunt făcute și din ce, iar atunci când îmi apar în farfurie, zic pas de multe ori. Iar dacă se întâmplă să-mi fie poftă, gust și realizez că nu-mi mai place.
Totul vine din interior, este decizia noastră să avem control asupra a ce consumăm.
2 Comments
dojo · July 13, 2013 at 9:23 am
Eu cred ca suntem omnivori, deci carnea is are rolul ei in nutritie. Da, si aia rosie. Asta nu inseamna ca mananc carne cat un lup, dar in general nu lipseste la masa de pranz. O bucatica mica, o chiftea, o felie de muschi.
Nu consum ‘mezele’, stiu si eu ce e prin ele, asa ca prefer sa consum carne in stare cat mai aproape de aia normala (chiar daca-i fripta sau fiarta). Consum multe alte alimente (lactate, legume etc.) pentru ca sunt importante pentru o dieta sanatoasa, dar niciodata nu am scos carnea din meniu.
gabriela · July 14, 2013 at 11:38 pm
e și acesta un punct de vedere