Știi deja despre mine că-mi place mâncarea, dar nu aveam neapărat în minte să mă informez și să scriu despre banane pentru că sunt printre cele mai banale fructe. Sunt acolo, în supermarket, aproape identice, aproape mereu la fel, cu același gust familiar, cu aceeași textură, cu aceeași culoare, cu aceeași experiență previzibilă.

Până ajungi în Insulele Canare.

Și începi să afli că bananele pot avea gust de măr, de lămâie, că pot fi albastre sau roșii, că se coc diferit, că sunt mai fragile, că se pătează în câteva ore și că, de fapt, ceea ce cumpărăm în mod normal în Europa continentală este doar o mică parte din diversitatea reală a acestui fruct.

Și așa Gran Canaria este unul dintre locurile unde începi să vezi bananele diferit.

Bananele din Europa vs bananele din import

Majoritatea bananelor pe care le găsim în România provin din America Latină, în special din Ecuador, Columbia, Costa Rica sau Republica Dominicană, iar uneori din Mexic sau Guatemala, fiind cultivate la scară industrială, recoltate verzi și transportate pe distanțe lungi, unde sunt ulterior coapte artificial în depozite controlate.

Este motivul pentru care bananele din supermarket arată aproape identic, au o textură uniformă și rezistă mai mult timp fără să se înmoaie rapid.

Bananele europene, însă, sunt altă poveste. Aș zice pe „bătrânul continent”, dar de fapt asta se întâmplă pe insulele unde e suficientă umiditate spre o climă ecuatorială care să asigure cei aprox. 20L de apă de care are nevoie fiecare plantă. Însă în această parte de lume, bananele cresc în principal în

• Insulele Canare (Spania)
• Madeira (Portugalia)
• Insulele Azore (Portugalia)
• Sicilia (Italia, foarte limitat)
• Creta și unele zone din Grecia (cantități mici)

Dintre acestea, Insulele Canare sunt cel mai mare producător european, iar banana canariană, cunoscută drept Plátano de Canarias, este considerată diferită ca gust, mai dulce, mai aromatică și mai fragilă. O recunoști în magazine ca fiind mai micuță și eventual mai grăsună, chiar dacă e același soi popular Cavendish.

Însă fix despre acea fragilitate îți voi povesti mai departe, pentru că am făcut taste test de banane!

Banane albastre, galbene și roșii – sigur nu sunt românești? 🙂

Am cumpărat patru tipuri diferite de banane din Mercado de Vegueta, o piață tradițională unde găsești multe produse locale, inclusiv mai multe soiuri de banane, unele dintre ele rare sau mai puțin întâlnite.

Cele albastre cu siguranță îți atrag atenția la tarabă, lângă cele galbene. Am cumpărat una din fiecare, vânzătoarea a înțeles instant ce vreau de la ea și am plătit 8.45 euro pe ele. Le-am pus în geantă și, câteva ore mai târziu, am sesizat și eu cât sunt de sensibile, pentru că s-au schimbat și la culoare, și la femritate, după cum o să sesizezi în poze de mai sus cu cele 4 banane. Însă e și un semn că sunt mult mai puțin tratate și mai naturale decât bananele cu care eram obișnuită, care rezistă zile întregi fără să își modifice textura.

Diferențele de gust nu sunt neapărat dramatice, dar există, mai ales dacă ești atent și îți lași papilele gustative să observe nuanțele.

• Bananele-lămâie sunt ușor mai fresh, cu o notă subtil acidă, care le face mai interesante decât bananele obișnuite.
• Bananele albastre au o textură mai cremoasă, aproape ca o banană foarte coaptă, cu o dulceață mai rotundă, mai blândă.
• Bananele roșii sunt mai dense și mai parfumate, cu o dulceață mai intensă și o textură ușor diferită, mai compactă.
• Preferata mea a fost banana-măr, care are o aromă discret diferită, ușor fructată, dar nu într-un mod foarte pronunțat, ci mai degrabă subtil, genul de diferență pe care o observi după ce mănânci doar banane de celelalte.

Nu mă înțelege greșit, nu sunt diferențe radicale și nu o să-ți dea lumea peste cap. Dar sunt gusturi destul de diferite încât să ai o experiență interesantă.

Gustul diferit al tipurilor de banane este dat în principal de combinația dintre tipurile de zaharuri, nivelul de aciditate, compușii aromatici naturali și modul în care amidonul se transformă în zahăr pe măsură ce fructul se coace; unele soiuri au mai multă fructoză, ceea ce le face mai dulci și mai cremoase, altele au o aciditate ușor mai ridicată, care poate crea senzații subtile de lămâie sau măr, iar compușii aromatici, care diferă genetic între varietăți, sunt cei care dau nuanțe precum vanilie, fructe tropicale sau note mai florale, în timp ce textura este influențată de cantitatea și structura amidonului, motiv pentru care unele banane sunt mai dense, altele mai catifelate sau mai moi, diferențele devenind mai vizibile mai ales când guști mai multe tipuri una după alta.

Tur într-o plantație de banane

A doua zi s-a nimerit să merg și la un tur într-o plantație, la Finca La Rekompensa și abia acolo am început să înțeleg cât de diferit este ritmul unei plantații de banane față de imaginea simplificată pe care o avem despre acest fruct. Pentru cele 6 hectare de plantație sunt doar 6 angajați care au grijă de toate, pentru că bananierii nu sunt plante extrem de pretențioase.

În acest tur ghidat am mai aflat că:

• Un copac de banane produce un singur ciorchine în aproximativ 15 luni, ceea ce înseamnă că procesul este mult mai lent decât ai crede, iar fiecare plantă este tăiată după recoltare, urmând ca un nou lăstar să crească în locul ei.
• Un alt detaliu interesant este că frunzele de la baza ciorchinelui acoperă inițial bananele, protejându-le în primele etape, iar ulterior au rolul de a distrage insectele de la fructele care urmează să fie recoltate pentru consum.
• Apoi, am mai aflat că acele pete maro care apar pe coaja bananei sunt cauzate de cantitatea de zahăr. Deci cu cât sunt mai pregnante, cu atât fructul este mai dulce.

Turul costă 15 euro, poți umbla peste tot pe plantație și să faci câte poze vrei, partea ghidată durează cam 30 minute și la final ai degustare de dulcețuri din banane combinate cu alte fructe, vin sau lichior de banane și sos mojo tradițional canariot.

---

Dacă ajungi în Tenerife, există și tururi similare în plantații, precum Finca Las Margaritas unde poți vedea procesul complet, de la cultivare până la recoltare. Îți recomand să mergi și la Guachinche El Cordero,un restaurant situat într-o grădină de bananieri.

Banane europene în România

Un lucru interesant este că, din când în când, poți găsi și în România banane europene, în special Plátano de Canarias, de obicei în:

• Mega Image (unele magazine mai mari)
• Carrefour
• Lidl, ocazional, în săptămâni tematice
• magazine bio sau gourmet din București

De obicei, acestea sunt mai mici, cu pete maronii mai vizibile și o aromă mai intensă. Nu apar constant, pentru că sunt mai fragile și mai greu de transportat.

Bananele din Gran Canaria nu sunt neapărat spectaculoase la prima vedere, dar odată ce începi să le explorezi, descoperi că există mai multă diversitate decât te-ai aștepta de la un fruct pe care îl considerai banal, chiar dacă rămâne un fruct exotic.