Vreau, nu vreau, tot mai des ajung să fiu printre copii. Parcă cu cât trece timpul mai mult, mai mulți copii apar în jurul meu. Nu e că nu-mi plac, însă nu am aflat încă ce înseamnă “răbdarea maternă”.
Aflându-mă în cadre “mămicești” aud cum copilul nu-știu-cui are vărsat de vânt, cum alt copil a făcut pojar și că ce rău ar fi să se molipsească și copilul din posesie. Cu atât mai rău e dacă sunt frați, că sigur au amândoi o boală din asta, iar câmpul de molipsire s-a dublat automat.
Vorbim aici despre bolile copilăriei, da? Adică vărsat de vânt, pojar, oreion, din astea așa. Boli care devin mai grave o dată cu înaintarea în vârstă. În același capitol putem include și operația de apendicită, care degenerează în — după ce treci de-o vârstă.
Cu mintea pe care o am acum, zic că dacă am copii, îi duc la toți colegii lor bolnavi, să le cresc rezistența sănății și imunitatea. De ce tendința e alta? Pentru că devin copii mai alintați și mai plângăcioși?
0 Comments