Anul acesta când am urmărit probele de gimnastică la Jocurile Olimpice, le-am privit altfel. De această dată am admirat mult mai mult ce au făcut fetele pentru că știu cum este să muncești până îți sar ochii din cap până să fac o mișcare, o săritură sau, în cazul meu, o lovitură, aproape perfectă.
Nu mă consider sportiv de performanță, am participat doar la câteva competiții interne și internaționale. Am doar 3 ani și jumătate de când practic arte marțiale și pe lângă antrenamente, am avut și alte hobby-uri, și școală. Nu știu cum este să te dedici sută la sută unui sport, însă probabil mi-ar părea rău.
Eu nu am participat niciodată la competiții de fight, nu mi-a plăcut să mă bat și nu am vrut să am arcada spartă sau nasul strâmb, categoria mea este Musical Forms, care se practică cu sau fără armă. Musical forms seamănă oarecum cu gimnastica artistică, presupune tot un număr regizat, de autoapărare însă, pe melodie. Am să vă povestesc cu altă ocazie mai multe. Uitați un exemplu de număr de Musical Forms cu armă, al Daryei Danausova, o sportivă pe care eu o admir foarte mult:
Ați prins ideea în mare despre ce este vorba. Din păcate în România acest stil este slab dezvoltat, permițându-mi aroganța să zic că Akikai a scos cei mai buni sportivi pe acest segment, iar din 2009 a adus premii multe României de la competițiile internaționale (Judgement Day, campionate sau cupe mondiale și europene).
Până în prezent, participanții la competiții și-au plătit singurei drumul, cazarea, participarea, vizele medicale, tot. Federația Română de Arte Marțiale de Contact nu a făcut mai niciun efort pentru noi, deși conducerea a cules toți laurii pentru munca noastră.
Colegii mai mai mici trebuiau să participe la un Campionat Mondial în Slovacia, care a început ieri. Domnii de la FRAMC nu au fost in stare să pună o informație corectă pe site, trimițând oamenii în Irlanda.
Partea simpatică e că pe site-ul federației mondiale WAKO apar informațiile corecte, deci nu ar fi fost greu pentru tovarășii noștri să găsească locația corectă.
No bine, zic. Până la urma urmei nu este o competiție pentru mine, nu mă interesează. Eu am Campionatul European din noiembrie de care să-mi fac griji. Abia aștept să particip, am concurență puternică, dacă vin ucrainiencele și rusoaicele, vai mamă ce fain va fi!
Hai că-i bine, zic, apare pe site-ul federației mondiale. Șoc și groază, însă, pe site-ul federației române nu apare nimic.
Acum să-mi fie cu iertare că-mi dau cu părerea fără să fiu întrebată, dar dacă aveam statutul de țară organizatoare a unei competiții de asemenea anvergură, păi făceam pe dracu-n patru’, să afle toată lumea, să nu mai spun de un banal anunț pe site-ul oficial.
Mno, acum bănuiesc că este irelevant să zic că nu mai particip, nu? Păcat doar că visam să concurez cu Darya…
0 Comments