gabrieladeleanu.roAnii în care am fost la cămin și apoi în clasele primare sunt legați de o librărie care mi-este foarte dragă: Căsuța de lemn. Niciodată nu am știut cum îi zice cu adevărat. Mirosea mereu a cărți noi, deși avea și un raft de anticariat. Era destul de micuță, însă librăria avea orice carte îți trebuia și, în plus, orice materiale de papetărie aveai nevoie. De acolo îmi făceam stocul de caiete și creioane în fiecare septembrie.

Anii au trecut cu mine studiind la o școală în cealaltă parte a orașului și am frecventat tot mai puțin această librărie simpatică. În schimb, am ales Librăria de pe gang, tot micuță și plină, plină de cărți. Îmi plăcea mult să scotocesc printr-un raft burdușit cu autori români, puși deoparte pentru a face loc romanelor cu vampiri care făceau vânzare.

***

Când am fost acasă în vacanța de Crăciun, m-am trezit într-o dimineață cu gândul că trebuie să ajung la Librăria de pe gang, să-mi găsesc o carte. Când am ajuns acolo, am văzut anunțul că librăria s-a mutat lângă Căsuța de lemn. Auzisem că ar fi avut aceiași proprietari, dar nu am băgat de seamă la momentul respectiv. Când am intrat în noua și nițel mai marea librărie, am zâmbit instant. Arată tare simpatic.

Nu știu câți dintre voi, cititori tecuceni, mai mergeți la Căsuța de lemn. Mie mi-e foarte dragă pentru că acolo am libertatea de a mă plimba printre rafturi fără a sta o tanti pe capul meu cu veșnica intrebare: “Cauți ceva anume?” și pentru că mă leagă o groază de amintiri de când eram mică de locul acela.

Share Button

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.