Comentarii

M-am uitat la filmuletele de la Imi-caut-vocatie si mi-am dat seama ca nu am mai comentat de mult timp despre locurile pe unde am mai trecut.

Paaaai, un loc renumit p-aici e ‘Ramfu’ sau ‘Unique’. E un bar, fost fast-food unde o arde toata lumea. De cand s-a renovat, vreun an si ceva, doi, e o alta atmosfera. La inceput am fost placut impresionata, era mai intim, muzica buna (Bon Jovi), insa pe parcurs s-a stricat: muzica house si teve dat pe mute. Un punct in plus ar fi ca au rezolvat cu aerisirea, inainte era plin de fum de tigara, acum e mai bine. Chelnerii sunt foarte plini de ei. La un majorat al unei prietene i s-a refuzat playlistul (dupa ce aceasta vorbise in prealabil cu ei si au zis ca e ok), iar nota de plata a fost cu muuult umpluta. De asemenea, s-a vorbit pentru karaoke, insa “chelnerul-sef” a venit cu un motiv tampit si a refuzat-o. De cat’va timp am renuntat sa mai merg acolo.

Saptamana trecuta, cand am fost iara la sora-mea, am mers impreuna la ‘Chocolat’ (undeva pe langa Lipscani). Au aia o ciocolata buuuna, ahhh, mananci oricate eclere si nu ti se face rau! Preturile sunt direct proportionale cu calitatea, insa nu exagerat. Am mancat si o tarta cu fructe, care chiar aveau gust de fructe! Asta intalnesc mai rar. Iar tipa care ne-a servit, foarta draguta si rapida.

Un alt loc pe care l-am vazut de ceva timp, dar am omis sa scriu, in care nu este vorba de mancat/baut este Muzeul National de Istorie (de pe Calea Victoriei, parca). Mi-a displacut in mare parte. Noroc de expozitia de fotografii din hol. La intrate o femeie cu o taraba care vindea chinezarii cu o amprenta teoretica a Romaniei ma masura din cap pana in picioare. Nu am cumparat nimic, mi s-a parut prea mult. Apoi, am dat pentru intrare vreo 7 lei (prea mult pentru o eleva). O paznica urata si grasa la intrarea in sala. Reproducerea Columnei lui Traian mi-a atras oarecum interesul, s-a vazut munca oamenilor de acu’ 1900 de ani. In sala cu bijuterii si alte cele, dezamgire! Am vazut bijuteriile Reginei Maria, atent decorate cu smaralde, rubine si alte pietre pretioase, prafuite in ultimul hal. Nici nu se mai vedea stralucirea lor! Aa, si am vazut si faimoasele bratari dacice. Erau destul de largi… A fost bine ca am cutreierat singura, in liniste, si am putut analiza toate “minunatiile”.