Mult timp am tânjit după stabilitatea oferită de un loc de muncă cu contract individual de muncă. Mai prin tinerețe, au fost câteva luni unde primeam diferența de salariu de la minim la cel agreat numerar, în plic. Simțeam că fac ceva greșit, că înșel legea și că sunt și eu înșelată prin modul în care-mi sunt plătite taxele.
Am ajuns în corporație la un moment dat, raiul pentru stabilitate. Doar că nu, erau schimbări periodice asupra cărora nu aveam absolut niciun control.
Așa că mi-am dorit să pot să iau eu decizia pentru ce muncesc. Chiar dacă nu e mereu cea mai bună, știu că am făcut ce am știut mai bine cu informațiile pe care le aveam.
Lucrez oficial ca freelancer / solopreneur de 2 ani și îmi este extrem de bine. Mă simt mai împăcată cu mine. Și susțin pe oricine vrea să încerce această cale.
Pentru că societatea actuală vine cu multe bagaje:
- am auzit de sute de ori de la oameni (bine intenționati, desigur), că nu este sigură calea asta. dar ce mai e sigur pe lumea asta?! iar teama lor nu trebuie să se răsfrângă asupra vieții mele.
- încărcătura cu care vine conceptul ăsta de a avea firmă, de a fi patron. oricât de bineintenționat/ă ai fi, primești automat eticheta aia că de fapt vrei să fraierești pe toată lumea și să dai țepe.
- da, statul ia măsuri tot mai anti-micii antreprenori, România este azi țara europeană cu cel mai mic grad de dezvoltare a antreprenoriatului și cu cel mai mic număr de afaceri private, raportat la numărul de locuitori. deși taxele sunt cumva printre cele mai joase din Europa. că nu vedem neapărat rezultatele când ieșim din casă, asta e o problemă a tuturor, inclusiv a celor care primesc fluturaș de salariu.
Concluzii
Înconjoară-te de oameni antreprenori, inspiră-te de la ei și crede în tine mai mult. — da, ăsta e un mesaj și pentru mine cea din tinerețe.
Legile actuale nu sunt făcute să susține modul de lucru modern. Ba chiar îi pune bețe în roate.
–
revin cu mai multe suferințe și documentări în părțile următoare.
–
0 Comments