Mă gândeam zilele astea cum în multe discuții superficiale ajungem să ne raportăm la numere. Și-apoi mă mai gândeam că viața noastră este constant măsurată, totul este despre o valoare numerică.
Ce note ai luat la bac? nu Ce materie te pasionează?
Câți bani faci? nu Te satisface jobul tău?
În câte țări ai fost? nu Ce ai descoperit nou?
Nu mă înțelege greșit, ai nevoie de niște indicatoare de genul ăsta să-ți dai seama unde te plasezi. Dar se completează cu modul în care te simți.
Continuând pe exemplul de bani, că asta preocupă pe toată lumea. Da, vreau să trăiesc bine și să nu am grija zilei de mâine. Însă vreau să câștig bani în mod onest, să pot dormi liniștită noaptea. Indicatorul personal este mai important decât faptul că nu fac 100000000000 de euro pe lună.
—
Și-acum poate aberez puțin la persoana întâi: atunci când mă raportez la numere să-mi găsesc locul în societate înseamnă că nu știu exact ce vreau. Gen, dacă majoritatea oamenilor au 3 copii, acolo trebuie să ajung și eu, deși nu sunt sigură ce vreau de la viața mea și cum aș vrea să arate ea.
Pe de altă parte, e mai ușor să merg cu valul și să nu-mi pun prea multe întrebări. Dacă alții fac așa, probabil că știu ei mai bine, așa că îi urmez. Că poate fi frustrant că nu-mi ies lucrurile cum le ies lor (ceea ce-i normal), asta e. Măcar am o direcție.
—
Suntem toți la fel, unici.
Luăm deciziile potrivite pentru noi la momentul respectiv.
Iar dacă uneori avem impresia că nu suntem pe o pantă ascendentă a vieții, să fim curioși cu ce ni se întâmplă.
Nu totul se măsoară cu aceeași oca.
0 Comments