Ma io urasc sa ma plang si urasc oamenii care se plang. Al naibii de mult. Da’ de la un timp incoace ma plang foarte mult. Cred ca de vreo luna asa am inceput.
Pai cum puii mei sa nu ma plang ca nu am timp daca ma bag in prea multe?! Ca doar tre’ sa fiu eu miezul din dodoasca care se ocupa si de aia si de ailalta si tre’ sa profite de orice ocazie de a cunoaste oameni noi, ca deh!, cine stie?!
Pe de alta parte, cum sa mai raman eu cu bani in portofel daca eu ii cheltui pe toate tampeniile? Mda, am renuntat la Cosmo si alte reviste, am renuntat la baut ceaiuri in pauze in graba, am renuntat la multe..da’ mai trebuie sa renunt la destule.
Si imi pare rau ca nu am timp destul sa mi-l petrec cu toti cei cu care intentionez. Vacanta a trecut si eu am ratat ocaziile de a ma vedea cu cativa prieteni.
In final mai trebuie sa ma mai plang.. nu. am hotarat sa nu ma mai plang.
Revenind: in final trebuie sa deduc ca nu sunt deloc organizata si ca ar treui sa imi programez fiecare minut din zi, cum faceam in clasa a 8a.
Pentru ca asta e cauza primordiala pentru care nu am eu timp: sa termin de citit o carte, sa gasesc reprezentanti, sa mai scriu un articol, sa ma gandesc la snac, sa mai lucrez la Acadele, sa ies mai mult, sa imi fac o data curatenie in camera si sa ma joc cu cainii mei
E bine ca am prins ideea si ca sunt constienta, acum mai trebuie sa pun si in practica ce am in gand.
0 Comments