Lumea în care eu trăiesc nu mai este cea reală. Ultimii ani au anulat tot ce am cunoscut. Toate libertățile și visurile, toate gândurile că pot face orice în viață.
Acum trebuie să zâmbesc, să nu arăt nemulțumire, să nu mă plâng, să fiu recunoscătoare. Pentru că adevărul este că încă mai am parte de drepturi.
Dar știu că va veni ziua când nu voi mai avea drept la corpul meu, la munca mea, la banii mei. Atunci singurele lucruri care-mi rămân vor fi gândurile și voi lupta cu tot ce pot să rămână ale mele.
Din păcate, asta mi-au făcut cărțile și lectura. Citești despre ce s-a întâmplat în alte vremuri, când s-au schimbat oamenii care făceau regulile și au venit cu noi credințe. Care pun mai ales femeia înapoi la coada vacii sau a cratiței. Fii fără grijă, că nu de muncă mi-e frică. Ci că munca mea va servi unor atrocități cu care nu sunt de acord.
0 Comments