“În fiecare zi facem ceva pentru ultima dată, dacă stăm să ne gândim”, nu-i așa?
Săptămâna asta am avut ultimele cursuri de la facultate (sper!) și într-o lună și puțin termin toată distracția legată de licență. Și e straniu.
Pe de o parte sunt melancolică că am terminat deja, că nu mă voi mai întâlni cu profesorii sau cu colegii mei sau că pur și simplu nu voi mai ajunge în fiecare zi în clădirea veche din Pitar Moș.
Pe de altă parte, sunt mai mult decât fericită că am terminat! Au fost 3 ani destul de grei, cu mulți nervi din cauza problemelor administrative sau a profesorilor care nu te tratează cu mare respect.
Singurul regret pe care îl am este că nu mi-am făcut timp să particip la vreo sesiune de comunicări științifice. Acolo aș fi avut ocazia să interacționez cu cei mai buni studenți și să mă motivez să învăț mai mult.
Acum, la final, le mulțumesc profesorilor mei căci de la fiecare am avut ceva de învățat și le respect munca și dedicarea pe care o au pentru slujba lor.
Trebuie să vă recunosc ceva, însă: am reușit să adorm pe toate băncile în care am avut cursuri, la fiecare curs (nu la fiecare oră).
singurul prof cu care am avut cursuri în fiecare an:
0 Comments