De 2 ani încoace am apucat și eu să simt entuziasmul de a striga din mijlocul bulevardului Bălcescu. Îmi pare rău că nu am fost în stare să fac asta mai devreme, recunosc că mi-era frică.
În iarna lui 2012 eram în camera de cămin și mă mâncau tălpile să ies în Piață, însă ce citeam în presă mă făcea să-mi fie frică. Apoi am înțeles cum funcționează și presa, am început să urmăresc și alte canale.
De 2 ani încoace am periodic discuții cu fetele de prin jurul meu despre ieșitul la protest: cât de sigur este? nu-ți iei bătaie? nu te bagă jandarmii în dubă?
Nu, nu se întâmplă asta. Când am trecut pentru prima dată de pe trotuarul de lângă Universitate pe asfalt, eram la protest singură și am călcat cu teamă, dar mi-am dat seama instant că era totul în capul meu. Dacă:
- stai mai departe de grupurile galeriilor
- nu intri în conflicte degeaba (mulți sunt acolo tocmai cu acest rol)
- ești pașnică
…vei lua parte la un protest pașnic, la care nu pățești nimic. E safe să ieși în stradă 🙂
Sigur, eu scriu din perspectiva unui protestatar part time, activiștii adevărați poate au alte abordări. Ne vedem în stradă, cu gândurile de mai jos în minte:
0 Comments