Cred că cel mai tare doare atunci când cei mai apropiaţi nu ştiu să te aprecieze, nu ştiu să îţi fie alături când trebuie.
Port la mâna dreaptă o brăţară făcută din mine cu yin-yang. Cred că mă reprezintă pentru că am ştiut să fiu mereu în echilibru, să nu depăşesc (cel puţin nu cu foarte mult) nişte limite.
Lucrurile pe care le fac, le fac de cele mai multe ori pentru mine. Sunt conştientă că dacă nu am eu grijă de mine, altcineva nu va avea. Însă am făcut şi lucruri pentru alţii, în caz de nevoie. Eu însă am o deviză:
Foloseşte-te mai întâi de cele două mâini pe care le ai, înainte să ceri o mână de ajutor.
Mi-e greu însă să acţionez atunci când îmi lipseşte sprijinul moral celor apropiaţi (al prietenilor, uneori al familiei). Sunt oameni străini care mă susţin şi care sunt alături de mine şi mă sprijină la nevoie, însă al naibii, cei mai apropiaţi nu ştiu să facă asta. Nu contează că e vorba de un campionat, o acţiune, voluntariat sau o apariţie , atunci când sunt ‘outsideri’ care te lăudă şi cei de la care aştepţi laudele cele mai mari nu ştiu să o facă, doare al nabii de tare.
Acţiunile oamenilor de acum sunt influenţate de acţiunile lor din trecut, din contextul din trecut. Dragostea nu vine peste noapte. Şi nici nu dispare peste noapte. “Învăţaţi să iubiţi, fraierilor!”, respectiv să apreciaţi omul de lângă voi. Va veni o zi când el nu va mai fi acolo, iar voi nu veţi şti de ce a dispărut 😉
4 Comments
Gabytzzuka · August 4, 2010 at 7:11 am
Same problem…EU ma lupt cu faptul ca…tata ma crede retrasa! din cauza ca nu discut prea mult cu ei…adevarul e ca…nici nu stiu ce sa le spun… plus ca eu consider ca tre sa cresc si sa ma descurc singura,without them… Am i being selfish?
Anyway…deseori nu vezi padurea din cauza copacilor…o sa aprecieze la un moment dat.Le e doar greu sa recunoasca ca suntem capabile de mai mult decat a fi niste copile…
Gabriela · August 4, 2010 at 1:35 pm
Asta am observat si eu… ca le e greu sa realizeze ca suntem in stare sa facem niste lucruri singura, desi ‘suntem fete’ si desi ‘suntem mici’.
IPond · August 5, 2010 at 4:54 pm
Nu ii poti acuza pe ceilalti ca au ales sa faca ce era mai bine pentru ei. Incetez a mai cere altora sa fie morali, responsabili, solidari – nu vreau sa imi fac rau singura sesizand refuzul spontan din partea lor.
Gabriela · August 5, 2010 at 7:40 pm
IPond, am invatat sa ma descurc si singura si sa ma bucur si singura. Insa altii intra cu ‘berbecul’ in sufletul si in mintea ta si iti strica karma pozitiva.